Hepatita in sarcina

Hepatitele sunt boli virale ce afectează predominant ficatul, determinând distrugeri de celule hepatice şi creşterea enzimelor hepatice în sânge (transaminazelor). Agenţii care cauzează boala sunt grupaţi în cinci entităţi virale distincte: virusul hepatic A, B, C, D şi E.

In mod normal, sarcina nu “afecteaza” cursul hepatitei, mai putin in cazul in care femeia insarcinata are hepatita E, care se poate agrava serios in sarcina. Sarcina in sine nu grabeste procesul bolii si nici nu o acutizeaza, insa daca ficatul este deja impovarat si speriat de ciroza, nevoile suplimentare ale unei sarcini pot predispune mamica gravida unei afectiuni numinte steatoza hepatica (ficatul gras acut de sarcina).

Steatoza hepatica in sarcina poate fi asociata bolilor ficatului, deficientei unei enzime produse in mod normal de ficat si care ii permite gravidei sa metabolizeze acizii grasi din alimentatie, sau cauza poate ramane necunoscuta. Afectiunea se poate agrava usor, afectand inclusiv fatul (care se poate naste cu deficienta acestei enzime). Tratamentul se impune rapid, gravida recuperandu-se rapid dupa nasterea copilului, in cazul in care afectarea ficatului nu este masiva.

Alta complicatie care poate aparea atat la gravidele cu hepatita, cat si la cele sanatoase, este calculii la vezicula biliara, care pot cauza icter in timpul sarcinii. Apare in 6% din totalul sarcinilor, in parte datorita schimbarilor sarurilor biliare in sarcina. De asemenea, vezicula biliara se goleste mai greu in sarcina, ceea ce insemana ca bila sta mai mult in vezicula, facilitand aparitia calculilor (pietrelor) biliari. Aceasta afectiune se trateaza laparoscopic in primele sase luni de sarcina, insa in ultimele trei luni, datorita marimii uterului, operatiunea nu poate fi efectuata.

1. Hepatita A si sarcina
2. Hepatita B si sarcina
3. Hepatita C si sarcina
4. Valori de laborator
5. Tratament
6. Rezumat

Hepatita A si sarcina

Hepatita A (sau “boala mainilor murdare”) se transmite prin circuitul fecal-oral (adica de la apa contaminata sau scutecele murdare). Apare la 1 din 1000 de sarcini inregistrate la nivel mondial. Este diagnosticata prin verificarea nivelurilor anticorpilor anti-HAV IgM (care persista luni intregi dupa infectie). Tratamentul consta in principal din odihna si dieta specifica, femeia revenindu-si dupa 1-2 luni.

Daca nou-nascutul este expus virusului, infectia este usoara si, in general, va dobandi imunitate pentru intreaga viata.

Transmiterea materno-fetală este excepţională, boala nu influenţează cursul sarcinii şi nici produsul de concepţie. In cazul unei femei insarcinate expuse virusului (atunci cand calatoreste sau prin contact cu o persoana purtatoare a infectiei), i se va administra injectie cu imunogamaglobulina pentru a o proteja impotriva bolii.

Hepatita B si sarcina

Este determinată de un virus mai complex, extrem de rezistent la substanţele dezinfectante (o picatura de sange cu virus B poate rezista la temperatura camerei in conditii normale timp de 7 zile), uşor transmisibil atât prin sânge şi derivate cât şi prin secreţii (salivă, secreţii vaginale, spermă). Transmiterea se poate face deci atât prin transfuzii, injecţii, instrumentar insuficient sterilizat, dar şi prin contact sexual sau contact cu secreţiile bolnavului.

Hepatita B este una din cele mai transmisibile forme de hepatita de la mama la fat de pe intreg mapamondul, mai ales in tarile dezvoltate. In tara noastra, aproximativ 1 milion de romani au hepatita B, iar date despre gravide cu hepatita B nu exista (spre exemplu, in Statele Unite, 15000 femei cu hepatita B nasc anual).

Desi mama va face, cel mai probabil, icter in aceasta perioada, unele femei nu vor prezenta simptome de hepatita, de aceea se recomanda testarea obligatorie a tuturor femeilor insarcinate si care vor sa conceapa un copil.

Riscul de transmitere de la mamă la făt a virusului variază în funcţie de vârsta sarcinii la care a debutat hepatita (în cazul infecţiei acute):

• în trimestrul I – risc 0%
• în trimestrul al II-lea – 10-25%
• în trimestrul al III-lea – 80-90%.

Intrucat virusul este foarte contagios, riscul ca fatul sa dezvolte hepatita B este de 10-20% in cazul mamicilor cu antigen HB pozitiv si chiar 90% daca prezinta si AgHBe. Transmiterea virusului are loc in timpul nasterii prin expunerea fatului la sangele mamei si ale fluide corporale prezente in procesul nasterii.

Daca o femeie insarcinata este depistata pozitiv pentru hepatita B la primele vizile prenatale, va primi imunonoglobulina hepatita B si i se va interzice consumul de alcool. La nasterea copilului, bebelusul va primi si el o doza de imunoglobulina anit-hepatita B si va fi vaccinat impotriva hepatitei B la varsta de 1 saptamana, 1 luna si 6 luni. Toate aceste demersuri vor reduce riscul infectarii bebelusului cu hepatita B la un procent de 0-3%, de aceea toti nou-nascutii sunt vaccinati la nastere impotriva hepatitei B.

Copilul nascut din mama cu virusul hepatitei B nu are defecte congenitale cauzate de acest virus, dar poate avea greutate mai mica la nastere daca mama a luat virusul in timpul sarcinii, desi copii nu se nasc prematur.

Desi initial s-a crezut ca nasterea prin operatie cezariana scade riscul de a transmite copilului virusul hepatiei B, actualmente se considera ca nasterea naturala are acelasi risc ca si cezariana de a transmite copilului virusul B al hepatite.

Daca copilul a facut imunoglobulina si vaccinul la nastere, poate fi alaptat la san fara riscul de a-i transmite virusul hepatiei B.

Hepatita C si sarcina

Majoritatea femeilor fac un copil la varsta de 20-40 ani, perioada cu cea mai mare incidenta a infectiei cu hepatita C. Orice femeie care prezinta factori de risc ai infectarii cu hepatita C (expunerea la transfuzii de sange, ace contaminate sau medicamente si droguri injectabile) ar trebui verificata pentru hepatita C inainte si in timpul sarcinii.

Hepatita de tip C se transmite în special prin transfuzii şi mai puţin prin instrumentar şi sexual. În ce priveşte transmiterea materno-fetală, nu a fost suficient probată prin studii clinice.

Riscul ca femeia insarcinata sa transmita virusul hepatitei C la fat depinde de nivelul ARN cantitativ din sange si daca este sau nu HIV pozitiva. Riscul transmiterii catre fat este mai mic in cazul mamicilor HIV negative (0-18%) si care nu au istoric de administrare intravenoasa de droguri sau transfuzii de sange. Transmisia virusului catre fat este mai mare la mamicile cu un nivel ARN cantitativ mai mare de 1milion unitati/ml. Mamele cu niveluri ARN nedectabile nu transmit virusul fatului.

La ora actuala nu exista tratament preventiv care sa influenteze rata de transmitere a virusului hepatitei C de la mama la fat. O gravida cu hepatita C va avea nevoie permanenta de un medic specialist care sa monitorizeze activitatea ficatului in mod regulat.

Valori de laborator

Intr-o sarcina normala, nivelul fosfatazei alcaline creste de 3-4 ori, intrucat este produsa de placenta. Nivelul aminotransferazei alanine (ALT) poate urca in cazul unei hepatite virale sau unei afectiuni de orice gen a ficatului (datorata drogurilor, calculilor biliari, varsaturilor severe sau steatozei hepatice – ficatul gras acut in sarcina).

Tratament

Tratamentul cu interferon trebuie intrerupt pe perioada sarcinii, intrucat nu se cunosc efectele administrarii lui asupra fatului. Nu sunt disponibile studii clare asupra riscului administrarii interferonului in sarcina.

De asemenea, in timpul tratamentului combinat de interferon cu ribavirina, femeile nu ar trebui sa ramana insarcinate. De fapt, chiar si producatorul medicatiei recomanda ca femeile active sexual sa foloseasca masuri contraceptive in timpul tratamentului si in urmatoarele 6 luni de la finalizarea lui, intrucat, nici in acest caz, studiile nu sunt concludente in privinta efectelor asupra fatului. Mamicile supuse acestui tratament nu trebuie sa alapteze datorita efectelor secundare pe care terapia le-ar putea avea asupra bebelusului.

Rezumat

In general, sarcina nu va modifica parcursul infectiei cu multe dintre formele hepatitei. In cazul hepatitei A sau B, desi exista riscul transmiterii catre fat, terapia cu imunoglobulina si vaccinarea scade riscul infectarii. Riscul transmiterii hepatitei C este strans legat de nivelul ARN viral si al altor factori.