Bolile copilariei (IV) – Oreionul

Oreionul este o boala virala contagioasa cauzata de virusul urlian (paramixovirus), intalnita mai ales in randul copiilor. Oreionul presupune cresterea in volum a glandelor salivare, mai precis a glandelor parotide localizate dedesubtul si in fata fiecarei urechi, si, mai rar, a gonadelor (ovare si testicule), pancreasul exocrin si meningele (membrana care inveleste creierul). 1 din 3 oameni cu oreion nu prezinta inflamarea glandelor salivare, ci pot dezvolta o infectie a tractului respirator.

Virusul se transmite prin contact direct cu o persoana infectata care stranuta sau tuseste, prin impartirea mancarii sau a bauturilor cu o persoana infectata. Oamenii sunt singurele gazde cunoscute ale virusului. Gravitatea bolii este mai mare in cazul persoanelor adulte.

Datorita imunizarii aproape universale impotriva oreionului inca din copilarie, se inregistreaza mai putin de 1000 de cazuri anual la ora actuala, majoritatea aparand la copii cu varsta cuprinsa intre 5 si 14 ani. Infectia este mai intalnita spre sfarsitul iernii si primavara.

Dupa o infectie cu oreion, este destul de neobisnuit sa mai apara vreo alta, intrucat odata infectat, persoana devine imuna aproape pentru tot restul vietii. Insa, exista si alte infectii care pot declansa inflamarea glandelor salivare, ceea ce poate fi interpretat eronat de un parinte ca fiind oreion.

1. Cauzele aparitiei oreionului
2. Oreionul este contagios
3. Simptomele oreionului
4. Diagnosticarea si tratamentul oreionului
5. Prevenire

Cauzele aparitiei oreionului

Este cauzat in principal de un virus a carui perioada de incubatie (perioada de la infectarea initiala pana la aparitia simptomelor) este de 16-18 zile, simptomele aparand la 12-25 zile de la expunere. Perioada in care o persoana este deosebit de contagioasa fata de cei din jurul ei este de 1-2 zile inainte si 5 zile dupa instalarea umflarii glandelor salivare. Refacerea copiilor are loc in 10-12 zile, inflamatia disparand dupa 1 saptamana.

Oreionul este contagios

Virusul urlian este contagios si se transmite prin picaturi mici din saliva si mucoasa nazala a cuiva infectat, calea de transmitere fiind prin tuse, stranut sau chiar rasul persoanei cu oreion. Virusul se poate transmite si prin contact direct cu obiectele apartinand unei perosane cu oreion: servetele folosite, bautul din acelasi pahar, etc.

Simptomele oreionului

Virusul urlian intra in corp prin intermediul nasului si gatului. Simptomele isi fac simtite prezenta pe masura ce virusul se multiplica si se raspandeste la nivel cerebral si asupra membranei care acopera creierul, la glande (de obicei cele salivare), pancreas, testicule, ovare si alte sectiuni din organism.

Oreionul poate afecta organismul cauzand simptome asemanatoare gripei, desi unii dintre pacientii cu oreion nu acuza niciun simptom (mai ales copiii cu varsta mai mica de 2 ani).

• 

  Inflamarea glandelor salivare

  Simptomele timpurii sunt destul de rare, insa pot include febra (38-40 grade Celsius), pierderea apatitului, durere, dureri de cap (in prima zi de evolutie a bolii). Temperatura corpului este moderat spre mare, cu o durata de 3-4 zile.

• Inflamarea glandelor de sub si in fata urechilor (zilele 2 si 3 de evolutie a bolii) debuteaza doar intr-o parte, urmand a se extinde in curand si in cealalta parte. Inflamatia poate dura 7-10 zile iar copilul are aspectul unui hamster cu mancare in obraji. Consumul alimentelor acide sau a citricelor (suc de portocale, de grepfrut sau limonada) pot mari discomfortul. Este de preferat ceaiul si apa.
• Alte simtome pot include durerile testiculare (la adolescenti si adulti barbati), dureri abdominale, epilepsie, gat intepenit si dificultati la inghitire.
• Orhita este cea mai grava complicatie a oreionului, constand in durere severa, inflamare si sensibilitate deosebita la contact a testiculelor masculine. Apare, in principal, intr-o singura parte, insa exista posibilitatea sa se dezvolte la ambele testicule.

Cand chemam medicul?

Consultati medicul daca copilul acuza unul din urmatoarele simptome:

• este deshidratat si nu retine fluidele
• vomita des
• este letargic
• durere in gat sau gat intepenit
• dureri abdominale
• scrot marit si dureros

Suna direct la urgenta daca copilul prezinta unul din urmatoarele simptome:

• deshidratat (mucozitati uscate, piele uscata, urina in cantitate redusa, schimbare de stare de spirit)
• apatie
• gat intepenit
• dureri abdominale persistente si vomat
• dureri la nivelul scrotului si testicule marite

Diagnosticarea si tratamentul oreionului

Diagnosticul oreionului se face odata cu inflamarea uneia dintre glandele parotide sau a ambelor. Copilul poate acuza febra si durere la nivelul glandelor salivare, precum si gatul intepenit, dureri de cap, iar in cazul baietilor, dureri testiculare. La nevoie se poate realiza o analiza serologica pentru confirmarea diagnosticului si eliminarea posibilitatii altor boli de a cauza simptomele descrise mai sus. Virusul urlian poate fi identificat si printr-o cultura virala a unei mostre de urina, saliva sau lichid cerebrospinal obtinut in urma efectuarii unei punctii lombare, aceste teste fiind realizate in cazuri foarte rare.

Tratamentul consta in ingrijiri la domiciliu si au ca scop usurarea simptomelor:

• consumul de multe lichide si mese usoare, dar consistente.
• analgezicele pot fi folosite pentru usurarea durerii
• la majoritatea copiilor, inflamarea grandelor salivare dispare intr-o saptamana. Orice copil cu oreion nu ar trebui sa se intoarca la scoala, cresa sau gradinita cel putin 5 zile dupa aparitia inflamatiei.

Pot fi administrate medicamente care se elibereaza fara prescriptie medicala pentru a reduce durerea si febra. Acetaminofenul si medicamentele antiinflamatoare sunt folosite cel mai adesea. Nu se va administra aspirina niciunei persoane sub 20 ani datorita implicatiei, foarte rare, dar extrem de severe, a acesteia cu o boala numita sindrom Reye. Tratamentul orhitei (inflamarea testiculelor) cu interferon este experimentala, iar antibioticele nu se prescriu pentru tratarea oreionului sau oricarei alte infectii virale.

In general, copiii nu trebuie izolati de familie, intrucat pana la diagnosticarea oreionului, toti membrii familiei au fost deja expusi virusului. Repausul la pat este indicat, dar nu obligatoriu, copiilor putandu-le permite sa se joace usor, in liniste, fara sa depuna efort.

Cateva remedii pe care le puteti incerca acasa:

• Foloseste acetaminofen (paracetamol) pentru scaderea febrei si reducerea durerilor de cap, in dozajul recomandat de medicul de familie sau pediatru si conform indicatiilor producatorului
• Plaseaza o compresa calda sau cu gheata, in functie de ce doreste copilul si ce crezi ca are mai mult efect in cazul lui, pe locul unde a aparut inflamatia glandei salivare, protejand pielea cu un prosopel mic, subtire. Schimba compresa dupa 20 minute (procedeaza intocmai si in cazul durerii de testicule).
• Trebuie sa consume alimente moi, care nu necesita mestecare.
• Nu trebuie consumate alimente sau lichide acre datorita faptului ca glandele salivare inflamate sunt extrem de sensibile
• Da-i sa bea multe lichide sau sa manance inghetata, pentru reducerea febrei si prevenirea deshidratarii. Nu insista sa bea mai mult decat poate, pentru ca poate interveni vomatul.

Prevenire

Toti copiii din Romania sunt imunizati obligatoriu impotriva oreionului in cadrul vaccinului combinat ROR (rubeola, oreion, rujeola). Doua doze de vaccin ofera protectie (imunitate) pe durata intregii vieti impotriva oreionului : prima doza se administreaza la varsta de 12-15 luni, iar cealalta la varsta de 7 ani, in campaniile scolare. Exista si varianta imbogatita si cu tulpina impotriva varicelei (in tara noastra este vorba despre Priorix Tetra).

Majoritatea bebelusilor nu vor face oreion in primul an de viata datorita imunitatii temporare primite de la mamici la nastere.

In timpul unei epidemii de oreion, medicul poate recomanda administrarea unor doze optionale de vaccin copiilor de 1-4 ani.

Observatii:

1. Majoritatea copiilor se recupereaza repede, fara complicatii serioase. Orhita apare des dupa pubertate, insa sterilitatea datorata oreionului se intalneste foarte rar.

2. Oreionul contractat in primul trimestru de sarcina poate creste rata unui avort spontan, insa nu exista dovezi care sa ateste un risc crescut de nastere a unui copil cu defecte de nastere.

3. Complicatiile rare ale oreionului includ meningita, encefalita, pancreatita si surzenia.