Rahitismul – cauze, forme, simptome, preventie si tratament

2. Ce este rahitismul?
3. Din ce cauza apare rahitismul?
4. Care sunt semnele si simptomele rahitismului?
5. Cum se diagnosticheaza rahitismul?
6. Care este tratamentul rahitismului?
7. Care este incidenta de vindecare a rahitismului?
8. Cum putem preveni rahitismul?
9. Rahitismul pe scurt

Rahitismul este o afectiune care afecteaza procesul de dezvoltare al copiilor nostri, de aceea el trebuie sa constituie o preocupare permanenta pentru parinti. In tara noastra, de exemplu, profilaxia rahitismului incepe inca din cea de-a doua saptamana de viata a bebelusului, prin administrarea zilnica a vitaminei D si expunere solara. 

Ce este rahitismul?

Rahitismul este o dereglare cauzata de deficitul de vitamina D, calciu sau fosfor. Rahitismul duce la osteomalacie (inmuierea oaselor), fiind des intalnit la copilasii cu varste cuprinse intre 6 si 24 luni.

Exista cateva tipuri de rahitism:

• Rahitismul hipofosfatemic (rahitismul familial sau rezistent la vitamina D)
• Rahitismul renal (osteodistrofie renala)
• Rahitismul nutritional (cauzat de alimentatia deficitara in vitamina D, calciu sau fosfor), cea mai intalnita forma de rahitism, denumit si osteomalacie.

Din ce cauza apare rahitismul?

Indiferent de tipul rahitismului, cauza aparitiei acestuia este prezenta deficitara in organism fie a vitaminei D, calciului sau fosforului. Cele mai comune trei cauze ale rahitismului includ rahitismul nutritional, renal sau hipofosfatemic.

Rahitismul nutritional

Denumit si osteomalacie, este o dereglare cauzata de deficienta de vitamina D. Vitamina D este o substanta liposolubila (adica absorbita de grasimi) si are rol esential in formarea oaselor si dintilor, precum si pentru absorbtia intestinala corecta a calciului si fosforului. Este prezenta in mod natural, in cantitati mici, in unele alimente cum ar fi pestele de apa sarata (somon, sardina, hering si in uleiurile din ficat de peste), galbenus de ou, unt, lactate nedegresate, insa nu este continuta de nicio leguma. Vitamina D este, de asemenea, produsa de organism, putand fi sintetizata natural de celulele pielii ca urmare a expunerii la soare, fiind imediat absorbita de vasele de sange.

Cele mai predispuse categorii de sugari si copii ce pot dezvolta rahitism sunt cele ce includ sugarii cu piele de culoare inchisa, cei alaptati exclusiv si cei nascuti din mame cu deficienta de vitamina D. Pe langa acestea, copiii mai mari care sunt feriti de expunere directa la razele ultraviolete sau cei cu o dieta vegana reprezinta, de asemenea, categorii supuse riscului de aparitie a rahitismului.

Rahitismul hipofosfatemic

Rahitismul hipofosfatemic este declansat de nivelurile joase ale fosfatilor prezenti in organism. Oasele devin dureros de moi si casante. Cauza o reprezinta o deficienta genetica dominanta X-linkata constand in abilitatea rinichilor de a controla cantitatea de fosfor excretata in urina. Individul afectat este capabil sa absoarba fosforul si calciul, insa fosforul este pierdut in urina. Nu lipsa vitaminei D trebuie blamata in aceasta situatie. Pacientii cu rahitism hipofosfatemic prezinta simptome specifice pana la implinirea varstei de 1 an. Tratamentul consta, in general, in suplimente nutritionale de fosfor si calcitriol (colecalciferol, forma activa a vitaminei D).

Rahitismul renal

Similar cu cel hipofosfatemic, rahitismul renal este provocat de diverse dereglari la nivelul rinichilor. Pacientii cu probleme renale au capacitati reduse de reglare a nivelurilor de electroliti pierduti in urina. Acestea includ calciul si fosforul, de aceea indivizii afectati acuza aceleasi simptome ca la rahitismul nutritional sever. Si in cazul acestei disfuctii se vor recomanda rezolvarea problemelor renale si administratea de suplimente nutritionale.

Care sunt semnele si simptomele rahitismului?

Dintre semnele si simptomele (apar frecvent in intervalul de varsta 3 luni – 2 ani) cele mai importante ale rahitismului amintim:

• Durerile osoase, tendinta de fracturare a oaselor
• Diformitatile dentare, cresterea numarului de carii dentare
• Aparitia tardiva a dentitiei
• Micsorarea tonusului muscular,
• Oprirea cresterii, slabire progresiva
• Aparitia febrei, mai ales in timpul noptii
• Fontanela mai mare decat normalul
• O multitudine de diformitati ale scheletului, cum ar fi forma anormala a craniului (denumita craniotabes, la presiune digitala, aceste zone ale craniului dau senzatia palparii unei mingi de celuloid), curbarea anormala a membrelor inferioare, sternul infundat sau proeminent, deformarea pelvisului si a coloanei vertebrale.

In cazuri foarte rare, atunci cand avem de a face cu un rahitism sever, pacientii pot acuza simptome mai accentuate decat cele enumerate mai sus datorate nivelurilor scazute de calciu si fosfor; printre aceste simptome amintim tetania (contractia involuntara a muschilor) si criza epileptica. Acestea constituie urgente medicale si necesita tratament imediat.

Cum se diagnosticheaza rahitismul?

Rahitismul este diagnosticat clinic de catre un medic dupa un examen medical amanuntit. Daca suspectul de rahitism este un copil, insa acesta nu prezinta simptome grave ca tetania sau crizele epileptice, medicul poate recomanda o radiografie a oaselor lungi (radius si ulna – oase ale antebratului, si femur).

Se vor evalua nivelul vitaminei D, fosfatazei alcaline, hormonului paratiroid (hormonul responsabil cu mentinerea nivelului corect de calciu si fosfor in organism) si ai electrolitilor, alaturi de efectuarea unor masuratori ale functiei renale ( ureea serica si creatinina), in cazul in care, la radiografie, se constata una din urmatoarele situatii:

• Largirea sau o forma neobisnuita a metafizei (parte a unui os lung, cartilaj de crestere situat intre diafiza si epifiza)
• Curbarea evidenta a femurului
• Osteopenia (o densitate osoasa mai mica decat normalul, un semn al demineralizarii)
• Evazarea cutiei toracice
• Fracturi multiple 

Care este tratamentul rahitismului?

Tratamentul rahitismului depinde de cauza acestuia.

In situatia unui rahitism nutritional si a unei deficiente de vitamina D, primul pas este prevenirea complicatiilor provocate de lipsa calciului si fosforului din organism prin corectarea nivelurilor scazute ale acestora cu ajutorul suplimentelor, precum si cu vitamina D in forma activa (calcitriol). Odata confirmat diagnosticul de rahitism, se recomanda administrarea suplimentelor de vitamina D, precum si o dieta bogata in calciu, mai ales in cazul copiilor cu o dieta vegana (alimentatie fara proteina animala).

In ceea ce priveste tratamentul diformitatilor osoase, acesta depinde de severitatea fiecarui caz in parte si este recomandabil a se consulta un specialist ortoped.

Care este incidenta de vindecare a rahitismului?

Tratamentul copiilor cu rahitism are rezultate excelente, mai ales daca este diagnosticat timpuriu. Suplimentele cu calciu si vitamina D vor duce la remedierea deficientelor osoase in intervale de timp cuprinse intre cateva zile si cateva luni. Curbarea pronuntata a membrelor inferioare intalnita in cazurile severe de rahitism poate avea rezolvare in intervale de timp de ordinul anilor de zile, fara a fi insa nevoie de interventii chirurgicale. In cazurile foarte avansate de rahitism, schimbarile sunt permanente. 

Cum putem preveni rahitismul?

Pediatrii si ginecologii sunt responsabili de educarea parintilor (prezenti si viitori) in legatura cu prevenirea rahitimului. In cazul viitoarelor mamici, acest lucru presupune prescrierea de suplimente prenatale si acordarea de sfaturi pentru adoptarea unui stil de viata sanatos. Noua mamica trebuie sa fie informata de administrarea vitaminei D bebelusului(mai ales in cazul celor alaptati exclusiv), iar pe masura ce copilul creste, trebuie sa fie consiliata in privinta unei diete sanatoase si a unei expuneri zilnice la soare a copilului, in intervalul orar recomandat.

Insuficienta vitaminei D este recunoscuta pe plan mondial ca un risc medical greu detectabil pentru persoanele de toate varstele. Academia Americana de Pediatrie a publicat recent un raport conform caruia toti sugarii, copiii si adolescentii trebuie sa ia suplimente de vitamina D si sa evita expunerea prelungita la razele solare sau alte surse artificiale de lumina, datorita riscurilor de sanatate la care se supun (cancer, etc.). La ora actuala, studiile sunt incerte in privinta cantitatii necesare de vitamina D, insa recomandarea actuala este de minim 400 UI zilnic.

Datorita faptului ca suplimentarea cu vitamina D nu este disponibila la nivel global, trebuie intreprinse noi cercetari pentru a determina cantitatea suficienta de expunere solara pentru sintetizarea vitaminei D la nivelul epidermei, insa medicici recomanda in jur de 20 – 30 minute de expunere zilnica a copiilor la orele diminetii.

Rahitismul pe scurt

• Rahititismul e cauzat de prezenta deficitara a vitaminei D, calciului si fosforului in organism.
• Poate fi de mai multe feluri: nutritional, renal sau hipofosfatemic
• Exista mai multe diformitati corporale asociate rahitismului, iar toate sunt datorate unei proaste mineralizari cu calciu si fosfor.
• Forma activa a vitaminei D este sintetizata de celulele epidermei la expunere solara.
• Vitamina D se gaseste in cantitate mica in unele alimente: unii pesti, galbenus, lactate.
• Sugarii alaptati exclusiv trebuie sa primeasca suplimente de vitamina D
• Copiii si adolescentii care nu primesc suficienta vitamina D din lapte si alte alimente ar trebui sa ia suplimente de vitamina D.