Dozare anticorpi – Testarea pentru citomegalovirus

Testarea pentru verificarea infectiei cu citomegalovirus (CMV) este folosita pentru a determina daca cineva care prezinta simptome este intr-adevar infectat. Cateodata se foloseste si pentru a afla daca pacientul a avut o infectie precendenta cu CMV, fiind astfel imun la contactarea citomegalovirusului primar.

Dintre simptomele ce pot aparea la 1-3 luni de la contactarea CMV amintim:

• febra moderata
• stari de oboseala sau epuizare
• dureri de cap
• ganglioni inflamati
• gat rosu si dureros

CMV este una din afectiunile incluse in paleta TORCH de analize in sarcina. Acest grup de teste verifica existenta unor boli infectioase care pot cauza probleme de sanatate femeii insarcinate si defecte de nastere bebelusului inca nenascut. TORCH este un acronim pentru: Toxoplasma, Rubeola, Citomegalovirus si virusul Herpes simplex.

1. Cum se recolteaza proba supusa examinarii?
2. Ce presupune analiza CMV?
3. Interpretarea analizelor

Cum se recolteaza proba supusa examinarii?

Proba se recolteaza in functie de modalitatea de testare a CMV. Testarea anticorpilor CMV presupune recoltarea unei probe de sange obtinuta prin inserarea unui ac in vena bratului. Detectarea virusului poate fi realizata dintr-o multitudine de probe, inclusiv urina, sange sau sputa. Unele probe pot necesita proceduri speciale de recoltare, cum este cazul lichidului amniotic, lichidului duodenal, cerebrospinal sau mostra de tesut (biopsie).

Ce presupune analiza CMV?

Infectia CMV se detecteaza astfel:

Testarea anticorpilor: este folosita pentru a verifica daca subiectul a fost expus in trecut sau recent virusului CMV. Exista 2 tipuri de anticorpi care sunt produsi ca raspuns la infectia CMV, IgM si IgG, amandoi sau doar unul dintre ei putand fi descoperiti in sange

• anticorpii IgM sunt primii produsi de corp ca raspuns al infectiei, fiind prezenti la majoritatea persoanelor expuse virusului in 1-2 saptamani de la contact. Productia anticorpilor IgM creste pentru o perioada scurta de timp, apoi scade. Cateva luni mai tarziu, nivelul anticorpilor IgM CMV scade de obicei sub valori ce pot fi detectate. O cantitate aditionala de anticorpi IgM sunt produsi in cazul reeactivarii infectiei latente a CMV.
• anticorpii IgG sunt produsi de corp la cateva saptamani de la infectarea initiala cu CMV, oferind protectie fata de infectiile primare. Nivelul IgG creste in timpul infectiei primare, apoi se stabilizeaza pe masura ce infectia se rezolva si virusul devine inactiv. Odata expusi CMV, persoana va avea o cantitate masurabila de anticorpi IgG in sange pentru tot restul vietii. Anticorpii IgG pot fi folositi, la fel ca si cei IgM, pentru a confirma prezenta recenta sau anterioara a infectiei CMV.

Testarea anticorpilor CMV, precum si a virusului care a cauzat infectia, poate fi folosita pentru diagnosticarea infectiei primare cu CMV la adultii tineri, femeile insarcinate si alte categorii de persoane care acuza simptome de raceala. Comparand prezenta sau absenta anticorpilor IgG si IgM din aceeasi mostra de sange sau din mostre colectate in zile diferite, laborantul poate distinge daca este vorba despre o infectie activa sau latenta cu CMV.

De asemenea, testarea anticorpilor poate fi folosita pentru detectarea infectiei congenitale in cazul unui nou-nascut.

Detectarea virusului: determina prezenta CMV in sange, lichide sau mostre de tesut. Se poate realiza prin cultura virala sau prin detectarea materialului genetic al virusului (ADN-ul CMV). 

Cultura virala este metoda traditionala de detectare a virusului. Prezenta virusului (culturi virale pozitive) poate fi descoperita in 1-2 zile , insa pentru culturile negative sunt necesare 3 saptamani de asteptare, intrucat virusul poate fi prezent in cantitati mici in mostra de sange originala sau cultura CMV se dezvolta foarte lenes.

Pot fi folosite chiar si metode moleculare pentru masurarea si detectarea virusului in proba unui pacient. Testarea se poate face calitativ, determinand prezenta sau absenta CMV, sau cantitativ, masurand cantitatea de virus prezent.

Modalitatea de testare aleasa depinde de varsta pacientului, de starea generala de sanatate, de simptomele prezentate, precum si in functie de descoperirile sau suspiciunile organului implicat ale medicului care recomanda analiza. De exemplu, urina unui nou-nascut poate fi supusa unei analize de cultura virala CMV, in timp ce unei femei insarcinata i se va face testarea anticorpilor IgG si IgM, pentru a distinge daca este vorba despre o infectie primara sau anterioara.

Interpretarea analizelor

In ceea ce priveste rezultatele culturii virale, daca o perosana prezinta simptome si cultura pentru CMV este pozitiva, atunci persoana are o infectie activa cu CMV. Daca cultura e negativa, atunci simptomele au alta cauza sau cantitatea de virus CMV din proba e la un nivel prea mic pentru a fi detectata.

Daca testarea ADN-ului CMV este pozitiva, atunci infectia este prezenta, ceea ce inseamna ca virusul este activ. Nivelurile ridicate de ADN viral au tendinta de a indica o infectie masiva insotita de simptome severe, in vreme ce nivelurile scazute indica infectia cu CMV, insa simptomele sunt usoare, prezente in numar de 1, maxim 2 simptome pe durata infectiei active. Ca si cultura virala, rezultatele negative ale testarii ADN a virusului nu inseamna ca subiectul prezinta infectie CMV – virusul poate fi prezent in cantitate mica sau poate fi absent din mostra testata.