Legea pentru sustinerea familiei la cresterea copiilor are lacune mari.
Decat incet si bine, mai bine repede si prost. Acesta pare sa fie sloganul sub care statul intelege sa se achite de obligatiile sale de reglementare in domeniul economic si social.

 Acte normative din ce in ce mai proaste – din punctul de vedere al formei si al continutului, cu nenumarate balbaieli, reveniri, modificari, completari… Un vesnic exercitiu de dat cu dreptu’n stangu’, cum zice romanul. si toate astea pe banii si pe nervii contribuabililor, care se simt din ce in ce mai mult asemenea unor cobai. Nimeni nu este in stare sa explice de ce o lege este proasta cand poate fi buna. si sa ne intelegem: nu consideram ca o lege este proasta pentru ca nu multumeste pe toata lumea, ci pentru ca nici macar nu reuseste sa-si atinga obiectivul initial. Aceasta denota o neintelegere a fenomenului economic si/sau social supus reglementarii, o proasta conceptualizare si o execrabila transpunere in limbaj juridic.

Un exemplu relevant il reprezinta OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului, aparuta “din necesitatea imbunatatirii echilibrului social-economic al familiei, prin sustinerea acesteia in vederea cresterii copilului, in scopul stimularii cresterii natalitatii si diminuarii fenomenului de abandon al copiilor” (asa dupa cum reiese din preambulul actului normativ). Vorbe in vant si multa, multa aroganta institutionala in modul in care statul a decis, la sfarsitul anului 2005, sa “scape” sistemul public de pensii de povara indemnizatiilor de crestere a copilului. A distrus un sistem care functiona bine si a pus in loc o aberatie. Spunem asta gandindu-ne la toate persoanele care, peste noapte, s-au trezit cu copii mici in brate si fara nici o sursa de venit. La mai bine de jumatate de an, acelasi stat isi pune cenusa in cap si spune ca da, sistemul ar mai putea fi imbunatatit pe ici pe acolo. Iata ce se declara cu seninatate in preambulul OUG nr. 44/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului si a Legii nr. 61/ 1993 privind alocatia de stat pentru copii:

“Principalele deficiente constatate in primele luni de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, cu modificarile ulterioare, semnalate atat de beneficiari, cat si de institutiile implicate in aplicarea prevederilor acesteia, deficiente care au condus la imposibilitatea acordarii in bune conditii a indemnizatiei pentru cresterea copilului, sunt urmatoarele:

  • necuprinderea anumitor categorii de persoane in prevederile ordonantei de urgenta
  • - conditionarea acordarii stimulentului de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului
  • inexistenta unor reglementari clare in ceea ce priveste acordarea alternativa a indemnizatiei pentru cresterea copilului si a stimulentului lunar
  • imposibilitatea efectuarii platii drepturilor prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 148

2005, cu modificarile ulterioare, in conturile personale sau in conturile de card ale beneficiarilor. Deficientele constatate au indus o stare accentuata de nemultumire in randul potentialilor beneficiari, precum si dificultati de aplicare de catre directiile de munca, solidaritate sociala si familie teritoriale. Din acest punct de vedere, categoria cea mai defavorizata o constituie persoanele care s-au asigurat in sistemul asigurarilor sociale tocmai pentru a beneficia de acest drept prevazut de Legea nr. 148/2005 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile ulterioare, si care nu au mai beneficiat de indemnizatia pentru cresterea copilului odata cu aparitia Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, cu modificarile ulterioare.”

Excluderea unora dintre contribuabilii din sistemul de pensii este determinata de conditia de a obtine venituri profesionale, precum si conditia de a realiza 12 luni de stagiu in ultimul an anterior datei nasterii copilului. Trecerea de la un sistem bazat pe asigurarea in sistemul public de pensii la unul bazat pe realizarea de venituri profesionale impunea, de la bun inceput, o serie de prevederi tranzitorii bine fundamentate. Este oare nevoie sa mai spunem ca dispozitiile tranzitorii sunt obligatorii in acele acte normative care presupun schimbari majore atat din punct de vedere procedural, cat si din punctul de vedere al fondului reglementarii?

Dar sa zicem acum ca, in ceasul al 12-lea, legiuitorul decide sa-si indrepte greselile din trecut. Cum o face? Printr-o lunga lista de exceptii de la regula, care sa permita mai multor persoane sa beneficieze de indemnizatia de crestere a copilului. Una dintre deficientele acestei abordari este faptul ca, oricat de lunga ar fi lista, e foarte probabil ca si alte persoane sa ramana in continuare pe dinafara, fara nici o justificare. O alta este aceea ca se dovedeste, inca o data, ca sistemul bazat pe conditia de realizare de venituri profesionale timp de 12 luni din 12 ridica foarte multe probleme de interpretare si de aplicare. Cu alte cuvinte, nu se poate, pana in acest moment, demonstra ca noul sistem este mai bun in vreun fel sau altul decat cel anterior, decat, poate, in masura in care permite statului sa scoata mai putini bani din buzunar (asta sa insemne oare stimularea cresterii natalitatii?).

Prin OUG nr. 44/2006 s-au introdus si o serie de prevederi exprese privind dreptul la concediul de crestere a copilului dupa primele trei nasteri sau, dupa caz, dupa primii trei copii, atunci cand – conform legii – inceteaza dreptul la indemnizatie. Acest concediu este de trei luni si se acorda integral, o singura data, in perioada pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani, respectiv a varstei de 3 ani in cazul copilului cu handicap. Cererea pentru acordarea concediului fara plata indemnizatiei pentru cresterea copilului se depune si se inregistreaza la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de nastere al copilului. Cele trei luni de concediu sunt considerate stagiu asimilat in toate cele trei sisteme de asigurare (pensii, somaj, sanatate).

Din acest punct de vedere, reamintim faptul ca angajatul poate solicita intrarea in concediu de crestere a copilului pe baza unei cereri. Aceasta nu inseamna nici pe departe ca angajatorul are dreptul de a refuza o astfel de cerere. Conform prevederilor Codului muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat la initiativa angajatului in cazul concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani. Cu alte cuvinte, angajatul poate intra oricand in concediu si-l poate efectua integral. Ceea ce aduce nou OUG nr. 44/2006 este faptul ca trei din cele aproape 24 de luni ale concediului sunt considerate stagiu asimilat si pot fi privite ca o perioada de gratie.

Cine beneficiaza de pe urma legii?
In forma actuala a OUG nr. 148/2005, cele 12 luni de stagiu prevazute de lege pot fi constituite integral si din perioadele in care persoanele s-au aflat in una sau mai multe dintre urmatoarele situatii:

  • si-au insotit sotul/sotia trimis/trimisa in misiune permanenta in strainatate
  • Au beneficiat de indemnizatie de somaj, stabilita conform legii
  • Au beneficiat de concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, potrivit legii
  • Au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare in sistemul public de pensii in conditiile prevazute la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare
  • Au realizat perioade de stagiu de cotizare in sistemul public de pensii in conditiile prevazute de actele normative cu caracter special care reglementeaza concedierile colective;
  • Au realizat in sistemul public de pensii, anterior datei intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, perioade de stagiu de cotizare pe baza de contract de asigurare sociala
  • Au beneficiat de indemnizatia lunara pentru cresterea copilului pana la varsta de 2 ani, respectiv pana la varsta de 3 ani in cazul copilului cu handicap;
  • Au beneficiat de pensii de invaliditate;
  • Au beneficiat de concediu fara plata pentru a participa la cursuri de formare si perfectionare profesionala din initiativa angajatorului sau la care acesta si-a dat acordul, organizate in conditiile legii;
  • Au lucrat cu contract individual de munca in strainatate, pe baza acordurilor guvernamentale bilaterale incheiate de Romania cu alte state;
  • Se afla in perioada de intrerupere temporara a activitatii, din initiativa angajatorului, fara incetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit legii;
  • Se afla in perioada de 60 de zile de la absolvirea cursurilor de zi ale invatamantului universitar, organizat potrivit legii, cu examen de licenta sau de diploma, in vederea angajarii ori, dupa caz, trecerii in somaj, potrivit legii.

Sursa: www.capital.ro