Ecografie 3D
Ecografiile 3D ne furnizeaza imagini tridimensionale (lungime, latime, inaltime) a ceea ce dorim sa examinam. Folosesc acelasi tip de ultrasunete ca si ecografiile bidimensionale (2D), insa reflectate in mai multe unghiuri. Sonda ecografica scaneaza o serie de imagini, felii fine, ale subiectului, iar computerul proceseaza aceste imagini si le prezinta ca imagine tridimensionala. Utilizand comenzi computerizate, operatorul obtine imagini care nu ar putea fi afisate cu ajutorul ecografului 2D.
Ultrasunetele 3D sunt deosebit de implicate in verificarea prenatala a mamicilor si nu numai: modele 3D ale oricarui produs comercial sunt evidentiate fata de rudele lor mai putin actuale. Ecografia 3D necesita sonde ecografice speciale si software de specialitate pentru acumularea si redarea imaginii 3D, timpul de redare micsorandu-se de la cateva minute la fractiuni de secunda in cazul aparatelor ultraperformante.
O imagine 3D cu rezolutie buna este adesea impresionanta pentru parinti. Din imaginile 3D pot fi extrase scanari 2D. Masuratorile volumetrice sunt mai precise in cazul examinarii 3D si atat medicii cat si parintii pot aprecia mai bine o anumita anomalie sau absenta acesteia in cazul unei imagini 3D, fiind, astfel, posibila creearea unei legaturi psihologice speciale intre parinte si viitorul bebelus.
Ecografie 4D
Exista multe studii privind utilitatea indiscutabila a ecografiei 3D, in vreme ce diagnosticul anomaliilor congenitale se bucura de o atentie sporita. Deja s-a dovedit ca defectele congenitale mai greu de detectat ecografic ca spina bifida, palatoschizis (gura de lup) si polidactilia (prezenta degetelor in plus) pot fi demonstrate mult mai usor si mai clar cu ecografie 3D. Alte trasaturi mai subtile, cum sunt urechile pozitionate mai jos, dismorfia faciala sau piciorul stramb congenital (varus equin) pot fi evaluate mai usor, ceea ce face diagnosticarea anormalitatilor cromozomiale sa fie mult mai eficienta. La fel se intampla si in cazul malformatiilor cardiace. Insa, exista si limitari ale metodei: utilitatea indiscutabila a sonogramei depinde de abilitatile demonstrate ale medicului ecografist, de cantitatea de lichid amniotic din jurul fatului, de pozitia fatului, de gradul de obezitate al purtatoarei sarcinii, astfel ca nu intodeauna se poate garanta o imagine satisfacatoare.
Mai recent, pe piata au aparut ecografele 4D (lungime, latime, inaltime si timp) sau 3D dinamice, facand posibila vizionarea miscarilor fatului inainte de a se naste, ceea ce a contribuit la cresterea popularitatii metodei printre parinti. Este recunoscuta a avea un puternic efect catalizator de construire a unei relatii speciale intre mama si bebelus inca dinainte de nastere. Ecografiile 4D se recomanda a fi facute in intervalul 26-32 saptamani de sarcina pentru a va asigura de calitatea exclenta a imaginilor afisate, intrucat miscarile faciale animate sunt cel mai bine reprezentate in aceasta perioada.
Multi dintre medici nu considera ecografele 3D si 4D obligatorii de folosit in urmarirea prenatala a sarcinii in defavoarea conventionalelor 2D, ci chiar le si recomanda pacientilor lor ca fiind instrumente aditionale, precum ecograful Doppler. Multe dintre diagnostice inca se vor pune pe baza evaluarii 2D a sacinii. Ultrasunetele 3D par sa aiba un potential ridicat in cercetare si in studiul embriologiei.
Ecografia in sarcina (I) – Notiuni introductive
Ecografia in sarcina (II) – La ce foloseste ecografia in sarcina?
Ecografia in sarcina (III) – Ce presupune efectuarea unei ecografii?
Ecografia in sarcina (IV) – Ecografia transvaginala
Ecografia in sarcina (V) – Ecografia Doppler
Ecografia in sarcina (VII) – Cate ecografii se fac in sarcina?
Ecografia in sarcina (VIII) – Riscurile asociate ecografiilor fetale
Comentarii