de Lev Nikolaevici Tolstoi

Un flăcău păştea oile şi prinse a striga că văzuse un lup:

-Ajutor, lupul!lupul!

Ţăranii veniră în fugă, dar se dumeriră că fuseseră păcăliţi. Flăcăiaşul mai făcu de doua sau de trei ori isprava asta, dar o dată se întâmplă ca lupul să dea cu adevărat iama în oi. Flăcăiaşul strigă iar:

-Săriţi, săriţi că a dat lupul!

Ţăranii se gândiră că iar vrea să-i păcălească şi nu mai veniră la chemarea lui. Cât despre lup, văzând că nu are de cine să se teamă, sfâşâie toată turma, după plac.