Aho, aho, copii si frati,

Stati putin si nu manati,

Langa boi v-alaturati

Si cuvantul mi-ascultati.

 

Ia mai manati, mai!

Hai, hai…

 

S-a sculat mai an

Badica Traian

Si-a-ncalecat

Pe-un cal invatat

Cu saua de aur,

Cu nume de Graur,

Cu frau de matasa,

Impletit in sasa,

Cat vita de groasa.

El in scari s-a ridicat,

Peste campuri s-a uitat,

Sa aleaga-un loc curat

De arat si semanat.

Si-a pornit intr-o joi

Cu un plug cu doispreceze boi

Boi boureni,

In coada codalbeni,

In frunte tintatei.

 

Ia mai manati, mai, flacai!

Hai, hai…

 

La luna, la saptamana,

Isi umplu cu aur mana

Si el vru sa vada

De-i dete Dumnezeu roada.

Era-n spic cat vrabia,

Era-n bob cat trestia.

 

Ia mai manati, mai!

Hai, hai…

 

Traian iute s-a intors

Si din grajd alt cal a scos.

Un alt cal mai nazdravan,

Cum ii place lui Traian,

Negru ca corbul,

Iute ca focul,

De nu-l prinde locul.

Cu potcoave de argint,

Ce da sporul la fugit.

Traian iute-a-ncalecat,

La Tinchin a apucat

Si otel a cumparat,

Ca sa faca seceri mari,

Pentru seceratorii tari.

Si-altele mai mititele,

Pentru fete ochesele

Si neveste tinerele.

 

De urat, am mai ura,

Dar ma tem ca va-nsera,

Pe-aici, pe la dumneavoastra,

Departe de casa noastra.

Si ne-asteapte si-alte case,

Cu bucate mai gustoase,

Cu paine calda pufoasa,

Cu vinul de vita-aleasa,

Cu Cotnar de Dragasani,

La anul si la multi anï!