de Otilia Cazimir

Bunicuta-i suparata,

Ca de-un ceas intreg tot cata:

Cata-ncolo, cata-ncoace,

Ochelarii nu-s si pace!

 

I-a catat pe sub saltele

Si-n papuci si-n ciubotele,

Pe sub perne, pe sub oale,

Pan’ n-a mai putut de sale!

 

A mai stat, a mai oftat,

Iar s-a pus pe cautat!

Sta si-aprinde-o lumanare:

Unde sa-i mai cate, oare?

Nu-s in raft, nu-s in cutie,

Poate-or fi-n bucatarie…

 

Rascoleste pe sub scara

Si pe polita-n camara,

In cuptor, pe soba, sus,

Ochelarii nu-s si nu-s!

Sa nu fie cu banat,

Cine, oare, i-a furat?

 

Cand sa-i cate si prin tinda,

Da cu ochii de oglinda

Si ce vede, ce nu vede,

Parca nici nu-i vine a crede:

Ochelarii, pozna mare!

Ii stateau pe nas calare…

 

Ii catase-n cui, sub pat,

Dar pe nas nu i-a catat.

Si de nu-i vedea-n oglinda,

I-ar cata si-acum prin tinda!