Analiza biochimica a sangelui

Sangele uman este alcătuit dintr-o parte lichida, plasma sanguina, in care plutesc o serie de celule specifice sangelui, si o parte solida in care se gasesc elementele celulare (globule albe, globule rosii si trombocite). Rolul sangelui este acela de a transporta nutrientii si oxigenul la nivelul tesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon si produsii de catabolism tisular, transportandu-i la nivelul organelor de eliminare.

Sangele are proprietatea de a se coagula la cateva minute dupa ce a fost recoltat din vena pacientului, separandu-se in ser si cheag. Serul impreuna cu plasma constituie baza analizelor de biochimie si serologie.

Ce este analiza biochimica?

Analiza biochimica a sangelui este o metoda de analiza a nivelurilor glicemiei, a balantei hidro-electrolitice si a functiei renale. Se recomanda a fi efectuata in analize de rutina sau pentru monitorizarea unor tratamente, pentru diagnosticul unor afectiuni. Presupune recoltarea de sange din vena unui brat al pacientului, dimineata, pe nemancate.

Ce masoara?

Principalii parametrii urmariti sunt:

Analiza zaharului in sange

Glucoza este cea mai importanta componenta din sangele uman, dintre zaharuri (alaturi de lactoza si fructoza). Glucoza este prezenta in dulciuri si amidonoase (cartofi, paste, orez, cereale de orice fel). Glucoza poate fi produsa de organism din orice aliment, fie el chiar si grasime sau proteina. Prin arderea glucozei se obtin 4 cal.

Valoarea normala a glicemiei (analiza glucozei din sange) este cuprinsa in intervalul 65-110 mg/ 100 ml sange. Valori peste normale (hiperglicemie) se intalnesc in principal in diabetele zaharat si pancreatic, dar si in boli endocrine, stres intens sau secretie de hormoni in exces. Hipoglicemia (glicemia sub valori normale) da transpiratie, slabiciune, tremur si apare cand organismul este supus unui efort fizic considerabil, in bolile de ficat, la alimentatie deficitara, in boli asociate glandelor endocrine si chiar diabet.

Analiza proteinelor sanguine

Cantitatea de proteine sanguine depinde de stilul de alimentatie, majoritatea fiind de sursa animala (carne, oua, lapte, branza) sau de origine vegetala (mazare, fasole, linte, soia). Prin ardere, un gram de proteine furnizeaza o energie de 4 calorii. Analiza masoara cantitatea de proteine totale (valori normale 6.6-8.6g/100ml), proteinograma, raportul albumina/ globulina, probe hepatice, fibrinogenul (substanta proteica fabricata de ficat cu rol in coagularea sangelui), precum si deseurile proteice (acid uric, creatinina si uree)

Deseurile proteice reprezinta ceea ce ramane in urma consumului de proteine si nu mai poate fi utilizat de catre organism, fiind eliminat din sange prin urina sau transpiratie. Cand valorile acestora depasesc intervalul admis, devin periculoase pentru organism. De aceea, trebuie evitat consumul exagerat de alimente proteice, carne sau organe, precum si cafeaua, alcoolul, ceaiul si medicamentele care cresc valorile acidului uric in sange.

Valorile normale sunt:

Acidul uric: in sange 2-5 mg/100ml, in urina 0,30-0,80 g/24h

Ureea: in sange 20-50 mg/100ml, in urina 15-35 g/24h

Creatinina: in sange 0,6-1,2 mg/100ml, in urina 0,8-1,9 g/24h

Analiza grasimilor din sange (lipide)

Lipidele constituie cea mai importanta sursa de energie a organismului, prin arderea unui gram de grasime obtinandu-se 9 calorii. Constituie 15% din greutatea corpului, fiind folosite de catre organism in caz de subalimentare sau la efort fizic intens. Cresterea depozitelor de lipide duce in timp la obezitate, surplusul depunandu-se pe peretii arterelor (arteroscleroza). Analiza masoara cantitatea totala de lipide, trigliceride, colesterolul si lipoproteinele.

Analiza bilirubinei

Bilirubina, substanta verde-galbui care provoaca icterul la bebelusi, este secretata de ficat. In cazuri normale, valoarea bilirubinei din sange este foarte mica, insa creste in cazul bolilor de ficat sau al calculilor biliari.

Analiza enzimelor din sange

Enzimele sintetizeaza substantele alimentare (lipide, proteine, glucide) in unele mai simple. Enzimele (sau fermentii) sanguine sunt prezente in toate celulele si lichidele din organism (sange, bila, urina, sucuri digestive), fiind importante de urmarit in cazul bolilor de ficat, inima, oase, rinichi, prostata, pancreas.

Cel mai des se analizeaza fosfataza alcalina (creste in boli de oase sau calculi renali), fosfataza acida (creste in bolile oaselor si ale prostatei), aldolaza (arata prezenta hepatitei virale), transaminazele (importante in prevenirea bolilor de inima, ficat, muschi sheletici), colinestaraza, amilaza, lactat dehidrogeneza si creatinin kinaza.

Analiza hormonilor

Hormonii sunt produsi de glandele endocrine si eliberati in sange cu scopul de a regla buna functionare a tuturor organelor din corp. In cadrul acestei analize sunt urmariti parametrii hormonului de sarcina (hCG – gonadotropina corionica umana, hormon prezent in urina femeii insarcinate la 12-14 zile de la conceptie, responsabil de pozitivarea testului de sarcina, sau in sange la 11 zile de la conceptie), hormonii grandei tiroide (cantitatea de iod din sange) sau ai glandei suprarenale.

Analiza mineralelor (ionograma)

Se analizeaza concentratia principalelor elemente prezente in sangele organismului – sodiu, clor, calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, plumb, iod. Valorile ionogramei depind de stilul de alimentatie, de sezonul in care se face analiza, de varsta pacientului.

Sodiul retine apa in organism. Creste daca mancam foarte sarat sau avem afectiuni renale (sarea nu se mai elimina prin urina, ramanad stocata in organism). Scade in sezonul cald datorita transpiratiei si cantitatilor mari de apa baute, daca adoptam o alimentatie cu continut mic de sare, in caz de efort fizic intens.

Clorul trebuie interpretat prin asociere cu sodiul (clorura de natriu este sarea de bucatarie), intrucat scade sau creste odata cu acesta.

Calciul este cel mai intalnit mineral din organism, de o importanta cruciala, intrucat contribuie la formarea oaselor si a dintilor. Lipsa lui da osteoporoza (demineralizarea oaselor), osteomalacie (inmuierea oaselor), rahitism si contractii involuntare ale muschilor (nesuferitii carcei).

Calciul patrunde in organism prin intermediul apei baute si ale alimentelor bogate in calciu (lapte, branza, paine), surplusul fiind eliminat prin urina si fecale. Valorile crescute de calciu provoaca calculii renali (pietre la rinichi); sa nu uitam ca profilaxia rahitismului la copii presupune administrarea vitaminei D si expunerea solara zilnica, ceea ce face sa creasca nivelul calciului din sange. Exista cateva categorii de indivizi care trebuie sa ia suplimente de calciu regulat: copiii, femeile insarcinate si batranii.

Fosforul contribuie la buna functionare a sistemului nervos, a inimii si a enzimelor sanguine, el fiind strans legat de calciu cu care formeaza fosfatul de calciu necesar cresterii si mentinerii integritatii oaselor si dintilor. Excesul de fosfor se elimina prin urina, formand calculi urinari. Niveluri scazute de fosfor in sange intalnim in rahitism, in boli cu diaree cronica. Alimentele cu continut mare de fosfor sunt carnea si ouale, icrele, lactatele.

Potasiul ajuta la buna functionare a inimii si a muschilor scheletici. Este prezent in toate alimentele, indeosebi in fructe (pere, mere, cirese) si legume. Nivelul potasiului din sange scade la consum regulat de paine alba, dulciuri rafinate, in cazul administrarii de medicamente pe baza de cortizon, laxative si purgative.

Fierul este principalul mineral din compozitia globulelor rosii, de aici si culoarea rosie a acestora. Fierul ajunge in organism prin intermediul apei si al alimentelor bogate in fier. Scaderea fierului din sange duce la anemie feripiva.