Mi s-a spus in mod direct sa nu-l mai aduc pe Adrian la locul de joaca. Ultima data cand am iesit impreuna cu prietenii lui, a muscat un copil mai mic care a vrut sa se joace cu masinuta lui. Inainte de asta, lovise o fetita peste fata. Am incercat sa-i spun ca nu avem voie sa muscam/ lovim/ imbrancim, insa e in zadar, sfarsesc prin a-mi cere scuze in locul lui. Incep sa cred ca-s cea mai nenorocita mamica pentru ca nu il pot controla atunci cand are iesiri din astea.
Ca parinti, putine sunt situatiile mai dificil de gestionat decat un copil care este agresiv fata de alti copii. Este jenant si, de multe ori, inspaimantator atunci cand cel mic musca, loveste, zgaraie sau imbranceste copiii care ii stau in cale. Iar acest comportament nu este deloc rar, mai ales la varste mici. Insa, atunci cand acest tip de comportament devine frecvent si pare a fi modalitatea lui normala de reactiona atunci cand ceva nu ii convine, este timpul ca parintii sa intervina si sa-l ajute sa-si schimbe modul de abordare a problemelor cu care se confrunta.
Este usor sa raspundem comportamentului agresiv al copilului tipand sau urland la el, plini de manie, insa trebuie sa intelegem ca cel mic cauta in noi un model prin care sa-si poata controla impulsurile si sa-si imbunatateasca purtarile.
- Cauzele comportamentului agresiv la copii
- Cum gestionam si prevenim comportamentul agresiv la copii
- Ce sa nu faci
- Cand agresiunea este extrema
Cauzele comportamentului agresiv la copii
Primul pas este intelegerea motivelor care au determinat copilul sa aleaga sa reactioneze prin muscarea sau lovirea celor din jur. Cu cat parintele intelege mai bine ceea ce simte si traieste copilul, cu atat mai mult va reusi sa gaseasca solutiile potrivite, non-agresive de a-i rezolva problemele.
In cazul piticilor de 1 an si jumatate-2 ani, copiilor le este foarte greu sa-si comunice nevoile parintilor sau celorlalti copii de la locul de joaca si recurg la comportamentul negativ, agresiv pentru a-si impartasi dorintele. La imposibilitatea comunicarii se adauga si dorinta de independenta si lipsa de control a impulsurilor resimtite de copiii de 1-3 ani.Tot printre cazuze putem enumera si:
- se afla in mijlocul unei situatii frustrante, stresante
- lipsa unei rutine, program
- supra-stimularea
- extenuarea
- lipsa supravegherii adulte
- imita comportamentul agresiv pe care il vede la copiii din jur
Toate acestea sunt perfect normale intr-o anumite masura, insa asta nu inseamna ca trebuie sa ignoram comportamentul agresiv, ci trebuie sa ii deschidem calea catre modalitati mai potrivite de exprimare a sentimentelor.
La copiii mai mari, prescolarii de 3-6 ani, muscatul si lovitul celor din jur poate fi rezultatul lipsei de invatare a mijloacelor de comunicare potrivite, neagresive atunci cand sunt pusi in fata unei probleme. Cauza acestor reactii negative poate fi:
- legitima aparare
- se afla in mijlocul unei situatii frustrante, stresante
- manie extrema
- supra-stimularea
- extenuarea
- lipsa supravegherii adulte
- imita comportamentul agresiv pe care il vede la copiii/ adultii din jur
Putem incepe prin a observa indiciile care ar putea declansa una dintre cauzele de mai sus. Pune-ti cateva intrebari:
- De ce musca si loveste copilul meu?
- O face doar fata de anumite persoane sau fata de mine?
- Daca are un singur “cal de bataie”, vezi daca are vreun motiv anume pentru care il ataca: se joaca de-a luptele, temperamentele lor nu se prea potrivesc sau nu-si formuleaza si nu respecta reguli clare inainte de inceperea jocului.
- Comportamentul negativ apare in urma furstrarii, ca reactie la manie sau emotie puternica?
- Circumstantele declansatoare de purtari urate se tot repeta in acelasi registru?
- Se poarta asa atunci cand sunt implicate si obiecte, jucarii si devine frustrat in privinta impartitului acestora?
- Sau are accese de furie atunci cand e se intampla prea multe in jurul lui si e prea stimulat?
- In cele din urma, cum isi exprima agresivtatea?
- Vorbeste sau se comporta urat?
- Mai intai spune cuvinte urate, injura si abia apoi agreseaza fizic sau primul sau impuls este acela de a ridica pumnul?
Cu siguranta ca daca incerci sa-ti raspunzi sincer la acest gen de intrebari vei gasi un oarecare “model” de situatie care determina aparitia comportamentului agresiv.
Cum gestionam si prevenim comportamentul agresiv la copii
Consecintele logice si nu pedepsele sunt cele mai eficiente in stoparea comportamentului agresiv la copiii de varsta mica. Ele invata copilul ca fiecare actiune de-a lor are o consecinta, fie ea buna sau rea, si il va ajuta sa ia decizii mai bune in viitor, atat la locul de joaca cat si in alte imprejurari.
Odata ce ti-ai format o idee despre motivele care stau la baza comportarii agresive a copilului tau, este timpul sa intervii:
Pune capat imediat situatiei conflictuale
La primul semn ca cel mic incearca sa devina agresiv, intervino imediat si indeparteaza-l din toiul actiunii. Nu trebuie sa ii acorzi prea multa atentie pentru a nu-i incuraja comportamentul negativ, si aici includem explicatiile laborioase menite sa linisteasca apele: copiii de pana in 3 ani nu pot asculta lamuriri interminabile ale motivelor pentru care ei nu trebuie sa se comporte asa cum o fac. Insa, o afirmatie scurta si ferma: “Noi nu muscam/ lovim!” trebuie sa fie de ajuns in vreme ce tu iti indrepti atentia catre victima. Alte exemple de atentie sportita sunt si tiparea la propirul copil in timp ce consolezi victima, fortarea copilului sa-si ceara scuze imediat sau incercarea de a vorbi cu ceilalti parinti din jurul tau despre cat de jenata si manioasa esti de comportamentul micutului tau.
Concetreaza-te pe consolarea victimei si ignorarea atacatorului. Daca copilul tau nu se poate calma, indeparteaza-l din mijlocul actiunii fara sa te enervezi si tu; veti vorbi impreuna atunci cand copilul se calmeaza. Daca iti este imposibil fizic sa-l iei de la locul unde are loc disputa, atunci indeparteaza (posibila) victima si pleaca si tu de acolo; in acest mod ii vei transmite mesajul ca iti vei indrepta atentia asupra lui atunci cand se calmeaza, iar copilul invata ca este responsabilitatea sa se linisteasca si sa actioneze corect.
Coboara-ti vocea, nu o ridica
Ca parinti, trebuie sa aratam autocontrol si sa folosim cuvinte calde daca dorim ca si copiii nostri sa se poarte in acest fel. Este foarte usor sa raspundem prin tipete si cu manie, insa trebuie sa ne reamintim ca cei mici cauta indicii prin care sa-si controleze impulsurile si sa-si rafineze actiunile. Desi poate fi jenant sa ai un copil care continua sa-si brutalizeze prietenii in orice imprejurare, trebuie sa intelegi ca purtarile sale negative exista tocmai datorita faptului ca micutul inca incearca sa priceapa ce-i cu sociabilitatea. Nu e un lucru usor, asadar nu exagera si nu o lua personal.
Una dintre tehnicile care da rezultate bune in cazul unora dintre copii este sa-ti schimbi tonul si volumul vocii. Il poti ajuta sa ramana calm coborandu-ti vocea in vreme ce te indrepti catre protagonisti. Daca este incapabil sa se calmeze, inainte de a ajuta victima, intoarce-te catre copilul tau si spune-i incetisor ” Vreau sa incerci sa te calmezi. O sa ajut baietelul si pana termin eu aici, te rog sa incetezi cu tipetele”. Daca reuseste sa face ceea ce i-ai propus, lauda-l: “Iti multumesc ca te-ai calmat. Noi nu muscam. Uite, pe baietel il doare si acum e suparat”. Mai repeta-i o data “Noi nu muscam!” si avertizeaza-l ca daca se mai intampla o data, veti parasi locul de joaca. Daca micutul tau nu reactioneaza la acest mod de abordare si nu se poate calma singur, lasa-l acolo unde este (insa supravegheaza-l atent, la o distanta rezonabila) si ignora tantrum-ul; majoritatea copiilor refuza sa se mai dea in spectacol daca nu au asistenta.
In cazul copilului mai mic, ajuta-l sa-si recunoasca furia: “Stiu ca esti suparat, insa noi nu lovim. Nu lovim!”.
Celor mai mari, de 3-7 ani este important sa le vorbim despre manie. Putem exersa modalitati prin care sa se calmeze atunci cand au parte de un moment linistit. Le putem spune: “Cateodata si eu ma simt tare furioasa. Cand mi se intampla asta, imi zic <<uite, ce furioasa sunt!>> si plec de la locul unde are loc disputa”. Ii poti sugera sa numere pana la 10 pentru a se elibera de manie, sa respie adanc pentru a se calma sau cum sa spuna singur, cu cuvintele lui: “Sunt foarte, foarte suparat!”. Toate aceste metode il ajuta pe copil sa distraga atentia de la manie si il invata sa recunoasa acest sentiment puternic.
Inainte de aparitia “norilor” de cearta, reamintiti-va consecintele care deriva din imposibilitatea controlarii sentimentelor de agresiune: “Eu cred ca poti sa te controlezi, insa daca nu o sa reusesti, sa stii ca va trebui sa parasim parcul si ne vom intoarce abia peste 1 saptamana. Intelegi?”. Asigura-te ca te tii de promisiunea facuta, indiferent de consecinta pe care i-ai propus-o.
Invata copilul ca agresiunea este un lucru rau
De asemenea, este important sa vorbesti cu copilul despre agresiune, mai ales in momentele de acalmie. Cu o voce calda, explica-i copilului ca lovitul, muscatul, imbrancitul si alte comportamente agresive (scuipatul, spre exemplu) sunt actiuni gresite si urate.
In cazul celor mici, de 1 an si jumatate-2 ani, limiteaza-te la vorbe simple: “Nu lovim! Este gresit”. Va fi nevoie de multe repetari, folosind intotdeauna aceleasi cuvinte, pana ca micutul nostru sa le inteleaga. Fii ferma si aplica consecintele de fiecare data cand copilul este agresiv: acasa, poti sa il trimiti in time-out, departe de restul familiei, undeva unde copilul poate sta pana se calmeaza. In deplasare, scaunul de masina poate lua locul time-out-ului sau orice alt loc ferit de veselia si placerea jocului. Copilul va intelege ca nu tolerezi nicio forma de agresiune.
Copiii mai mari, de 3-7 ani, pot experimenta situatiile cauza-efect. Cu alte cuvinte, ei vor dori sa vada cum reactionezi la iesirile lor agresive. Este datoria ta sa gasesti consecinte logice si care sa fie si eficiente. De vreme ce copiii sunt vorbitori destul de buni la varsta asta, poti folosi o varietate de fraze atunci cand comportamentul lor lasa de dorit: “Muscatul nu este ok” sau “Lovitul doare. Te rog sa incetezi”. Este in regula sa-i refuzi un privilegiu in ziua in care copilul a muscat/ lovit/ imbrancit un alt copil. Eficienta maxima poate furniza si parasirea imediata a locului de joaca.
Spune-i copilului sa vorbeasca asa cum poate
De multe ori, atunci cand copiii sunt agresivi, o fac pentru ca le lipsesc abilitatile de comunicare necesare pentru a razbate din situatia frustranta in care se afla. Pentru un copil mic, sa loveasca sau sa muste este mult mai usor! In plus, comportamentul agresiv ofera deseori falsa impresie de superioritate fata de prietenii de joaca. Este rolul nostru, al parintilor, sa lucram consistent cu cei mici pentru a-i invata arta diplomatiei. Atunci cand e pe cale sa rabufneasca, ajuta-l sa-si gaseasca cuvintele. Invata-l sa spuna “Nu!” in loc sa loveasca, exersati cateva fraze pe care copilul le poate folosi in disputele cu copiii: “Nu, e a mea!”, “Nu-mi place asta!” sau “Stop/ Inceteaza. Ma doare”.
Inainte de a ajunge intr-un loc unde stii ca pot aparea situatii care declanseaza un comportament agresiv din partea copilului (la locul de joaca sau cresa/ gradinita), reaminteste-i sa-si foloseasca propriile cuvinte. Fa-o ori de cate ori simti ca se aproprie un moment stresant, frustrant pentru copilul tau.
Recunoaste limitarile copilului tau
Acest lucru se refera la a stii cand sa parasesti o situatie vulnerabila sau sa alegi sa-i distragi atentia cu o alta activitate pentru a evita confruntarile agresive. Daca stii ca cel mic are o “slabiciune” pentru unul dintre copiii de la locul de joaca, incearca sa eviti parcul acela pentru 2-3 saptamani, pana ce reuseste sa se controleze. Sau, daca urmareste anumite emisiuni, desene animate sau jocuri video (este cazul copiilor mai mari) care il agita, renunta la ele si observa daca isi imbunatateste comportamentul. In cele din urma, daca piticul este extenuat, flamand, obosit sau supra-stimulat, respecta-i starea si dispozitia in care se afla si antreneaza-l in activitati usoare, cu un ritm mai incet, unde agresiunea are mai putine sanse de aparitie. In cazul copilului mai mare, care vorbeste si se exprima bine, vorbeste deschis despre situatiile care il infurieaza si cautati impreuna o solutie pentru a evita problemele data viitoare.
Aprecieaza-i eforturile
Atunci cand se poarta frumos, lauda-i eforturile. De exemplu, daca il observi angajat intr-o disputa de castigare a unei jucarii si care se finalizeaza prin consensul celor doua parti, spune-i cat de mandra esti ca a reusit sa rezolve problema cu mult calm, ca si-a folosit propriile cuvinte pentru a aplana conflictul si nu a recurs la agresiune. Cauta sa folosesti ocaziile in care copilul se poata frumos ca modalitati de motivare prin care copilul poate repeta comportamentul dorit si in alte imprejurari.
Ce sa nu faci
Nu musca si nu lovi si tu la randul tau! Poate fi tentant sa vrei sa-l inveti pe micut o lectie si sa-i arati ce simte cel care este muscat sau lovit, insa atunci cand cobori la mintea copiilor si procedezi ca ei, ii inveti ca agresiunea este o forma de rezolvare a conflictului. Desi e greu, fa tot posibilul sa-ti pastrezi cumpatul si coloana vertebrala.
Nu lasa copilul sa urmareasca emisiuni sau jocuri video violente. De multe ori, tocmai aceste intruchipeaza eroul ca fiind cel violent, caruia nimeni nu-i rezista, iar copilul va intelege ca violenta este un mijloc de rezolvare a unei situatii, conflict. Acest mesaj poate fi cu usurinta evitat daca voi, parintii, va oferiti ca model de comportament. Desi televizorul poate ca nu afecteaza toti copii, nu este cazul celor care au tendinta de a actiona agresiv. Este foarte important, asadar, sa cunoastem temperamentul copilului si limitele sale.
Nu lua personal comportamentul neregulamentar afisat de copilul tau. Multi dintre parinti se infurieaza si devin frustrati atunci cand copil este agresiv, intrucat credem ca lipsa de maniere a copilului este o reflectie a capacitatilor noastre de a-l educa corespunzator. Daca ai un copil agresiv, concentreaza-te sa-l ajuti sa se exprime singur in fiecare situatie si fii consecventa intotdeauna in aplicarea regulilor pe care i le trasezi.
Cand agresiunea este extrema
In timp ce lovitul, muscatul sunt normale la majoritatea copiilor, trebuie sa fii atenta si sa semnalezi atunci cand comportamentul trece de limitele considerate normale. Unele dintre aceste semne pot fi:
- un comportament sfidator, ostil, care se repeta des, fata de tine, colegi sau chiar persoanele care il ingrijesc la gradinita/ scoala.
- isi pierde cumpatul foarte usor
- se cearta continuu cu adultii
- se implica deliberat in actiuni care stie ca deranjeaza pe ceilalti
- da vina pe cei din jur
- se arata enervat sau mereu sensibil
- este mai mereu furios, suparat
- este dusmanos, razbunator
Trebuie stiut ca majoritatea copiilor mici pot prezenta unele dintre semnalmentele descrise mai sus la un moment dat in dezvoltarea lor. Insa, daca cel mic afiseaza astfel de comportamente in mod repetat si asta ii afecteaza sociabilitatea (nu mentine prietenii, este izolat la scoala), trebuie luat legatura cu un psiholog pentru diagnosticarea corecta a problemelor pe care copilul le poate avea.
Ca si concluzie, cel mai bun exemplu de comportament frumos trebuie sa fie insasi parintele. Copilul vede in parinte mult mai mult decat acela care il hraneste si imbraca, vede un model.
Citeste mai multe sfaturi pentru a combate comportamentul agresiv al copilului care musca si loveste.
Comentarii