alaptatul intarcare 200x150 Totul despre intarcare (partea I)

Intarcarea bebelusului

Intarcarea bebelusului face parte din experienta naturala a alaptatului. Nu trebuie sa fie un moment nefericit pentru mama si copilul ei. Daca este facuta “treptat si cu dragoste” (cum recomanda La Leche League), intarcarea poate fi o experienta frumoasa pentru dvs. si bebelus.

In mod ideal, bebelusul va suge pana nu mai simte aceasta nevoie. Aceasta este intarcarea naturala sau dictata de bebelus. Fiecare copil are nevoi diferite in domenii diferite. De exemplu, unii bebelusi au nevoie sa fie tinuti in brate aproape mereu, in timp ce altii se zbat si se viermuie cat pot daca ii tinem in brate prea mult, fiind perfect multumiti sa stea in tarcul lor pentru o perioada destul de mare de timp si sa se distreze singuri. Unii bebelusi au nevoie de multe ore de somn – fac reprize regulate de 3 ore de somn, si dorm noaptea intreaga inca de la primele zile de viata, in timp ce altii nu pot face sieste regulate si se trezesc noaptea chiar si la 2 ani. Asa cum nu ati impune limite arbitrare in alte arii ale dezvoltarii sale comportamentale, cum ar fi sa decideti exact momentul cand va sta in sezut, se va rostogoli, va dormi in patut (in schimb, urmariti cu atentie semnele care va indica trecerea la o urmatoare etapa in evolutia sa), nu are sens sa stabiliti nici o limita de timp arbitrara asupra duratei alaptarii. De fapt, un prim pas al intarcarii se face cand ii oferiti pentru prima data alta mancare in afara de laptele matern. Intarcarea ar trebui sa fie un proces, si nu un eveniment. In functie de cum il abordati, intarcarea poate fi brusca sau treptata, si poate dura zile, saptamani sau chiar luni de zile.

Intarcarea brusca ar trebui intotdeauna evitata, pentru binele mamei si al bebelusului. Daca intrerupeti brusc alaptatul, sanii dvs. vor raspunde, devenind angorjati, putand duce la infectii ale sanilor sau chiar abcese. Nivelul hormonilor va scadea rapid, instalandu-se depresia. Mamicile cu un istoric depresiv ar trebui sa tina seama in mod special de acest considerent (intarcarea brusca) atunci cand decid stoparea alaptatului.

Retragerea brusca a sanului poate provoca traume emotionale bebelusului. Din vreme ce alaptatul nu reprezinta numai o sursa de hrana pentru bebelus, ci si una de siguranta si comfort emotional, retragerea sanului dintr-o data poate fi foarte deranjanta. Nu exista absolut nicio modalitate de a-i explica unui bebelus ca el nu mai poate suge. Intarcarea treptata permite inlocuirea sanului cu alte forme de atentie pentru a compensa pierderea apropierii stabilite prin alaptare.

Daca vi se spune sa intarcati copilul brusc din motive medicale, trebuie sa va asigurati ca nu exista nicio alta optiune. Merita sa cereti si o a doua opinie din partea cuiva care cunoaste avantajele si dezavantajele alaptarii si ale intarcarii. In cele mai multe cazuri, veti descoperi ca existe alternative. De exemplu, daca vi se prescrie un medicament care nu este compatibil cu alaptarea, intrebati-va doctorul daca va poate inlocui medicamentul cu un altul care nu are repercursiuni asupra alaptatului. In primul rand, asigurati-va ca medicamentul prescris initial chiar este nesigur a fi administrat in perioada alaptarii – de cele mai multe ori, doctorii care nu sunt siguri daca medicamentul poate fi administrat in timpul alaptarii, se decid a fi precauti, scutindu-se de efortul unei mici cercetari asupra celor prescrise, si indeamna mama sa intarce bebelusul. Pediatrii si ginecologii sunt mai informati in legatura cu aceste detalii decat medicii din alte domenii, cum ar fi stomatologii sau anestezistii, desi acesti doctori sunt cei care fac cele mai multe recomandari de a intarca, fara a beneficia de o cunoastere vasta a ceea ce presupune alaptarea. Exista manuale care ii vor indica precis medicului dvs. durata pastrarii in organism a medicamentului, cat anume se transfera in lapte si care sunt efectele adverse ce trebuiesc urmarite. Din pacate, multi doctori nu beneficieaza de aceste resurse in birourile lor si poate nici nu sunt dispusi sa faca o mica cercetare pentru a accesa informatiile de care au nevoie. In multe cazuri, este mai simplu sa spuna mamei sa intarce.

Chiar daca trebuie sa luati un medicament care nu este sigur pe perioada alaptarii, aveti posibiliatea de a intarca temporar si de a va apuca din nou de alaptat, odata ce boala a fost tratata. Acest lucru presupune mulgerea laptelui in perioada administrarii medicamentului, pentru a pastra lactatia si a evita angorjarea sanilor.

Continuare:
Totul despre intarcare (partea II)
Totul despre intarcare (partea III)