Totul despre intarcare (partea III)

Intarcarea

Continuare din paginile:
Totul despre intarcare (partea I)
Totul despre intarcare (partea II)

In cazul in care cineva va va spune ca bebelusii nu se alapteaza dupa 6 luni sau 1 an, intrebati-l “DE CE?”. Le va fi greu sa gaseasca un raspuns care merita retinut, cu atat mai mult unul care sa aiba vreo dovada empirica.

Momentul intarcarii este o decizie individuala si, cateodata, intarcarea timpurie este o decizie corecta. Daca un bebelus nu este fericit si este mai tot timpul flamand, iar mama este tot timpul stresata, incat nu se mai poate bucura de timpul petrecut impreuna cu bebelusul ei, atunci poate este mai bine sa intarce. Majoritatea bebelusilor se simt foarte bine band lapte praf. Trebuie sa aveti, totusi, in vedere ca alaptatul, chiar si pentru cateva zile sau saptamani (sau chiar o singura sesiune de alaptat),ofera destul de multe beneficii copilului. Alaptatul nu ar trebui sa fie niciodata un exercitiu de rezistenta. Daca decideti ca intarcarea timpurie este un lucru bun pentru dvs. si bebelusul dvs., iata cateva consideratii demne de luat in seama:

• incercati sa o faceti cat de treptat se poate. Eliminati cate o masa in fiecare zi, pentru cateva zile, pentru a diminua lactatia. Dupa 2 saptamani, probabil ca veti alaptata doar de vreo 2 ori pe zi. De obicei, ultimele mese care se elimina sunt prima masa a zilei, dimineata, si ultima masa, seara. Daca nu sunteti extrem de grabita, ar fi bine sa continuati sa pastrati aceste 2 mese pentru 1 saptamana sau 2.
• consultati pediatrul copilului pentru a afla ce formula de lapte recomanda. Din vreme ce bebelusii nu pot consuma lapte de vaca pana la varsta de 1 an, este important sa gasiti cea mai buna formula de lapte praf care se potriveste cu gusturile si nevoile bebelusului.
• de vreme ce bebelusii au o dorinta nemaipomenita de a suge, incercati sa-i oferiti un inlocuitor (biberon sau suzeta); unii bebelusi isi vor descoperi degetele mari de la maini in aceasta perioada, si nu sunt prea multe lucruri pe care le puteti face pentru a evita sa si le suga toata ziulica. Exista si unele avantaje, insa, daca bebelusul isi suge degetul si nu suzeta: se va linisti singur, si, de obicei, acesti bebelusi dorm mai bine si suporta mai bine calatoriile decat cei care sug suzeta.
• oferiti-i cat mai multa apropiere fizica in timpul acestui proces. Exista o tendinta de a evita imbratisarea, intrucat bebelusul ar asocia-o pozitiei de alaptare, insa este foarte important ca bebelusul sa fie tinut in brate si sa primeasca cat mai mult contact fizic, chiar daca evitati pozitia cuibarita.

Daca lasati ca decizia intarcarii sa fie luata de copil, majoritatea se vor intarca treptat, incepand prin reducerea supturilor odata cu introducerea solidelor. Din punt de vedere fizic, toti copiii mai mari de 1 an sunt “pregatiti” sa se incarce. Mananca o varietate considerabila de solide, iar laptele matern nu mai constituie sursa lor unica de hrana. Alaptarea unui copil care nu mai este bebelus este o chestiune care tine mai mult de nevoile psihologice si emotionale ale copilului, decat de cele nutritionale. Totusi, exista copii care fac tranzitia de la bebelus la copil fara nici cea mai mica intentie de a se intarca. Intarcarea unui copil care nu este pregatit sa o faca este o adevarata provocare. Nu ar trebui sa va simtiti vinovata daca hotarati sa va intarcati copilul, intrucat dvs. sunteti singura in masura sa stie care este momentul potrivit pentru acest lucru. De exemplu, poate ca ramaneti insarcinata din nou, si, desi nu este un motiv de a intarca, e posibil ca sfarcurile dvs. sa fie atat de dureroase, incat veti scrasni din dinti, iar alaptatul nu va va prii deloc. Poate ca bebelusul va detecta aceste sentimente de frustrare, si, de aceea, poate ca este mai bine sa-l intarcati. Cand intarcati un copil mai mare, este important sa va amintiti ca el a beneficiat multe luni (mult peste medie) de avantajele alaptarii si nu aveti absolut niciun motiv sa va simtiti vinovata pentru decizia de a-l intarca. Intarcarea nu trebuie sa fie traumatizanta, desi nici usor nu va fi. Iata cateva sfaturi:

• daca este posibil, alocati cateva saptamani de timp concentrat si atentie procesului de intarcare. Orice copil alaptat pentru 1 an sau mai mult, nu va renunta usor.
• nu oferiti, insa nu refuzati. Alaptati-l doar cand este foarte doritor de a o face, insa nu-i oferiti sanul in alte ocazii.
• asigurati-va ca ii oferiti mese regulate, gustari si destule lichide pentru a minimiza foamea si setea. Amintiti-va si ca ei cer sanul si pentru alte motive decat foame, inclusiv pentru a se linisti, de plictiseala sau ca sa adoarma.
• incercati sa va schimbati rutina zilnica pentru a reduce situatiile cand copilul se vrea alaptat. Vrea san cand este plictisit? Incercati sa-i distrageti atentia cu o gustare sau cu o plimbare in aer liber. Va asezati si dvs. langa el la somnul de pranz? Incercati sa-i cititi o carte sau sa-l leganati.
• daca taticul este prin preajma, incurajati-l sa ia parte activ in acest proces. Rugati-l pe tatic sa-l puna la culcare seara. Daca primul lucru pe care il vrea dimineata este sanul, lasati-l pe tatic sa-l scoale dimineata, iar dvs. pregatiti-i micul dejun.
• observati-i preferintele si respectati-i-le. Daca renunta greu la alaptatul de dimineata, probabil ar fi mai bine sa continuati sa-l hraniti dimineata pentru inca o perioada.
• in cazul copiilor mai mari de 2 ani, puteti impune limite alaptarii. De exemplu: “alaptam cand ajungem acasa, nu in magazin”. Inlocuiti alaptatul la cerere cu situatii comode pentru dvs. Aceasta sugestie este valabila pentru orice obiect le ofera protectie (ursuletul preferat, paturica, suzeta): “Nu poti lua paturica cu tine la gradinita, insa ea va fi pe patutul tau, asteptandu-te cand vii acasa”.
• scurtati durata oricarei alaptari. Spuneti-i “este de-ajuns” si scoateti-i sanul din gurtia.

Ca si rezumat: intarcarea este un proces care incepe imediat ce au fost introduse solidele in dieta bebelusului (un raspuns foarte la indemana cand cineva iscoditor va interogheaza daca ati inceput sa intarcati copilul – ii veti raspunde un sincer “da”). Bebelusii se intarca la varste diferite, la fel cum dintii erup la varste diferite. Cand va intarcati copilul, este o decizie pe care dvs. trebuie sa o luati, bazata pe cat de pregatit este copilul sa faca fata din punct de vedere al dezvoltarii sale. Alaptatul aduce beneficii atat copilasului, cat si dvs., indiferent de cat de mult alaptati. Intarcarea treptata este intodeauna de preferat celei bruste, desi exista momente cand acest lucru este practic imposibil.

Daca dvs. si copilului va place alaptatul, iar singurul motiv pentru care l-ati intarca este presiunea la care sunteti supusa de ceea ce credeti ca gandesc despre dvs. persoanele din anturaj, atunci trebuie sa cautati ajutor exterior pentru a va putea mentine dorinta de a-l alapta in continuare. Daca nu va mai “incanta” ideea alaptatului, sau daca exista presiuni legitime pentru a intarca, ar trebui sa o faceti si sa va simtiti bine cu decizia luata, fara sentimente de vinovatie.

Ca si exemplu, iata marturiile unei mamici: ” Am alaptat 6 copii. Primii trei s-au intarcat singuri pana sa implineasca 1 an. Eram membru La Leche League la vremea aceea si toate prietenele mele isi alaptau copiii. Nu imi venea sa cred ceea ce imi faceau copiii mei – i-as fi alaptat pana la facultate, dar nu era nicio cale sa-i conving sa continue hranirea la san. Am incercat si sa le intarzii mesele de solide cat de mult puteam, nimic nu a mers. Experienta cu ceilalti trei copii mi-a adus aminte de zicala “Ai grija ce-ti doresti”, intrucat pe toti trei i-am alaptat intre 2 ani si jumatate si 4 ani si jumatate. A fost interesant pt mine sa descopar ca primii trei copii, cei care s-au intarcat repede, isi sugeau degetul, aveau o paturica de care nu se desparteau, in timp ce ceilalti trei, care s-au intarcat atat de tarziu, nu se linisteau niciodata singuri, ci foloseau sanul atat pentru hrana, cat si pentru alinare. Toti au fost alaptati la cerere din prima lor zi de viata, asa ca pot presupune ca fiecare copil are individualitatea lui. Toti cei 6 copii s-au dezvoltat foarte bine, asa ca experientele diferite cu intarcarea fiecaruia dintre ei nu au avut efecte asupra dezvoltarii lor pe termnen lung”.