Totul despre intarcare (partea II)

Intarcarea

Continuare din pagina: Totul despre intarcare (partea I).

Exista foarte multe avantaje ale unei alaptari indelungate si putine beneficii in cazul intarcarii. Sa nu spunem ca doar o singura hranire la san nu conteaza, pentru ca nu este adevarat. Chiar daca alaptati cateva zile, saptamani sau ani, hranirea la san aduce multe beneficii atat mamei, cat si bebelusului, insa alaptarea pentru un an sau mai mult aduce cele mai multe beneficii. Alaptarea indelungata nu este o trasatura a mamelor din tara noastra, doar 16% dintre copii sunt alaptati (spre exemplu, la nivel mondial, majoritatea bebelusilor se intarca in intervalul de varsta de 2-4 ani, iar in SUA, mai putin de 20% dintre copii sunt alaptati mai mult de 6 luni). In timp ce vi se va parea greu de imaginat ca o mama din India sa-si alapteze copilul de 3 ani, aceeasi mama probabil ca ar fi siderata daca ar trebui sa-i refuze copilului sanul la doar cateva saptamani de viata. De-a lungul a milioane de ani din istoria umanitatii, alaptarea indelungata a constituit o norma. Doar de secolul trecut s-a observat tendinta de a se practica o intarcare timpurie, iar motivele nu se bazeaza pe cercetari medicale, ci tin mai mult de influente culturale.

Una dintre probleme este ca, in societatea noastra, sanii au devenit mai mult obiecte sexuale decat mijloace de hranire a nou-nascutilor, asa cum le-a fost rolul functional initial. O mamica spune: “Sanii nu vor fi considerati niciodata o parte obisnuita a corpului. Scoateti un biberon si multimea se aduna; ridicati bluza si camera se goleste”. Multi oameni asocieaza sanii cu sexualitatea, iar alaptatul este considerat un act murdar, mai ales daca bebelusul este baietel. Aceeasi oameni care astazi se ingrozesc la ideea unui copil mic (1-2 ani) care suge la sanul mamei, nu se gandesc de doua ori cand vad un copil care-si suge degetul.

Daca va decideti sa intarcati natural, pregatiti-va pentru o multime de sfaturi nesolicitate. Vi se va spune ca o faceti pentru dvs., si nu pentru copil (ridicol, deoarece este un fapt dovedit ca nu puteti obliga copilul sa fie hranit la san daca nu-si doreste asta), ca va deveni un obsedat sexual (de parca puscariasii sunt toti o gramada de barbati care au fost alaptati pana au dorit sa se intarce singuri, si nu copii abandonati care nu au primit dragoste si caldura parinteasca, in marea lor majoritate), ca va fi total dependent de dvs. si ca-l veti urma pana si la gradinita pentru a-l hrani in pauze (studiile au aratat ca bebelusii care sunt alaptati pana sunt pregatiti sa se intarce singuri sunt, de fapt, mai independenti, intrucat nevoile lor de siguranta au fost indeplinite in copilarie – se vor separa mai usor de mama si vor fi capabili sa intre in relatii noi, mai stabile). Totul se reduce la a va urma instictul dvs. de mama – nimeni nu cunoaste acest mic individ la fel de bine ca dvs. si numai dvs. stiti cand el este gata sa fie intarcat si sa treaca la o noua etapa in relatiile dintre voi doi.

Exista multe beneficii in cazul alaptatului indelungat. Asociatia Americana de Pediatrie recomanda alaptarea pentru cel putin primul an de viata al bebelusului:

• bebelsusul continua sa beneficieze de avantajele imunologice ale laptelui matern, intr-o perioada de timp in care este expus la multe infectii. Copiii alaptati sunt mai sanatosi, in general
• cand este suparat, ranit, speriat sau bolnav, sanul ofera alinare rapida. De multe ori, cand este bolnav, bebelusul nu accepta niciun fel de mancare, insa sanul nu-l va respinge
• multe din beneficiile medicale ale alaptatului (risc scazut de cancer la mama si copil, de exemplu) sunt direct legate de doza de lapte matern primita – cu alte cuvinte, cu cat alaptati mai mult, cu atat efectele protectoare impotriva bolilor sunt mai mari. Laptele matern ofera protectie copilului alergic.
• alaptearea unui copil mic e destul de provocatoare – hranirea la san face ca alinarea bebelusului si grija pentru el sa fie exprimate mult mai natural. Nu exista o cale mai usoara de a linisti un copil agitat, de a culca un copil marait, decat alaptandu-l. Hranirea la san ofera apropiere, siguranta si stabilitate in timpul unei perioade de crestere si dezvoltare rapida.
• lasand copilul sa decida ritmul intarcarii va scuteste de sarcina neplacuta de a-l intarca inainte ca el sa fie pregatit.

Este important de stiut ca toti copiii se intarca in cele din urma. Daca stati in fata calculatorului hranind la san un bebelus de doua saptamani care are nevoie constanta de hrana, probabil vi se va parea inimaginabil ca la un moment dat o sa se intarce. Hranirea unui copil mai mare este total diferita de a unuia foarte mic. Uitati de acele sesiuni de 45 minute de stat la san. Copii de peste 1 an se urca in poala mamei, se hranesc pentru 2 minute si apoi isi vad linistiti de joaca lor. Vor exista si sesiuni de supt mai lungi (de regula inainte de culcare sau de siesta de dupa-amiaza), insa sunt mult prea ocupati sa exploreze mediul inconjurator si nu-si permit sa piarda niciun moment in plus hranindu-se. De asemenea, nu se hranesc atat de des, poate la fiecare 4-5 ore, fata de la 2-3 ore ca atunci cand sunt mici. Datorita acestor diferente aparute in stilul de alaptare, nu veti fi atat de dependenta de hranirea unui copil trecut de 1 an cum sunteti cu un nou-nascut. Se mai pune problema unui aspect in acest caz. Cand va uitati la copilul dvs. de 2-3 ani, va ramane tot un bebelus pt dvs. Nu conteaza daca are genunchii juliti sau gura murdara de unt cu gem, ramane acelasi bebe mic cu multe etape ramase de parcurs. Este o viata grea afara, si inainte sa va dezmeticiti bine, va fi mult prea mare sa-l tineti de mana, daramite sa-l alaptati. De ce sa-l grabiti? Intrebati orice mamica cu copii mai mari si va va spune acelasi lucru – copiii cresc foarte repede, si cand te uiti in urma, timpul petrecut alptandu-l, e o picatura intr-un ocean. Va sta acasa pana macar la 18 ani, si chiar daca se va hrani la san 3 ani, nu-i un capat de tara. Cum se zice:”Avem 18 ani la dispozitie sa-i invatam ce este independenta; de ce sa o facem in primii lui ani de viata?”

Continuare:
Totul despre intarcare (partea III)