de Otilia Cazimir

Alergand ca de napasta,

Au venit buluc pe coasta

Doi baieti, mai isteti,

Sa dea veste la neveste

C-au vazut in deal la stana,

Coborand din varf de munte,

Peste ape fara punte,

Iarna sura si batrana…

 

Mai tarziu, mai pe-nserat,

A intrat si baba-n sat:

Uite-o-n capul podului,

In vazul norodului,

Pe-un butuc de lemn uscat,

Cu cojoc de capatat,

Cu naframa de furat,

Cu catrinta de aba,

Vantul sa-l strecori prin ea!

 

Si cum sufla-n pumnii reci,

Scoate pacla pe poteci,

Iar pe fund de vai destrama

Neguri vinete, de scama…

 

Si-au iesit baietii mici,

Mici si multi

Si desculti,

Si cativa mai maricei,

Cu biciusti si cu nuiele

Si cu prastii subtirele,

Sa alunge de pe-aici

Iarna cea cu ganduri rele…

 

Doamna-gerului, batrana,

S-a sculat de la pamant.

Si-naltand spre cer o mana,

Ca o cumpana uscata

De fantana.

 

A pornit in jos pe vant,

Incruntata, blestemand,

Si-a lasat in urma ei

Promoroaca si polei.

 

Pe ogoare, corbi si cioare,

Prin paduri, lupii suri,

Si de-a lungul drumului

Numai scama fumului…