de Elena Farago

- De ce m-ai prins in pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare

Ca-s mic si eu si ca ma doare?

De ce ma strangi asa de rau?

 

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place sa ma joc si mie,

Si mila trebuie sa-ti fie

De spaima si de plansul meu!

 

De ce sa vrei sa ma omori?

Ca am si eu parinti ca tine,

Si-ar plange mama dupa mine,

Si-ar plange bietele surori,

 

Si-ar plange tata mult de tot,

Caci am trait abia trei zile.

Indura-te de ei, copile,

Si lasa-ma, ca nu mai pot!…

 

Asa plangea un gandacel

In pumnul ce-l strangea sa-l rupa.

Si l-a deschis copilul dupa

Ce n-a mai fost nimic din el!

 

A incercat sa-l mai invie

Suflandu-i aripile-n vant,

Dar a cazut in tarna frant

Si-ntepenit pentru vecie!…

 

Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,

Ci du-te-n casa-acum si zi-le

Parintilor isprava ta.

 

Si zi-le ca de-acum ai vrea

Sa ocrotesti cu bunatate,

In cale-ti, orice vietate,

Oricat de far-de-nsemnatate

Si-oricat de mica ar fi ea!