de Tiberiu Juganaru

Cat de mult astept eu vara

Perpelindu-ma aici

Sa se ispraveasca scoala

Sa plec iute la bunici.

 

La bunicii de la tara

Unde, de cand eram mic

Merg in fiecare vara

Sa ma zbenguiesc un pic.

 

Pe la ei e verde totul

Si pe deal si pe campie

Cand adie usor vantul

Inspir puf de papadie.

 

Merg adesea in padure

Cu bunicul dupa lemne

Ma opresc sa culeg mure

Dar bunicu-mi face semne.

 

Vrea sa tin cu dansul pasul

Si sa-mi intre in cap bine

Ca de ma-ntalnesc cu ursul

N-o sa fuga el de mine.

 

Ma si scald in iazul rece

De la marginea padurii

Iar cand naduseala-mi trece

Dorm putin in podul surii.

 

Fructe multe-s in livada

Si mananc pe saturate

N-as vrea mama sa ma vada

Ca nici unele nu-s coapte.

 

Noaptea este racoroasa

Stelele-s ca licuricii

Nici nu intru bine-n casa

Si-adorm in poala bunicii.

 

Ma trezesc de dimineata

Si bunica-mi da mancare

Sunt atent la ce ma-nvata

Apoi ies in graba mare.

 

Animalele din curte

Par mereu nerabdatoare

Chiar daca sunt foarte multe

Sa ma joc cu fiecare.

 

Adun oua din cuibare

Asezandu-le in cos

Cred ca si de-as fi mai mare

Mi-ar fi frica de cocos.

 

A venit la noi postasul

Cu o geanta in spinare

Sa-l anunte pe bunicul

Ca i-a sosit o scrisoare

 

A trecut pe langa mine

Bunicului sa i-o dea.

Nu cred ca vestile-s bune

Vine tata sa ma ia!