de Tudor Arghezi

Doamne, fa-i bordei in soare,

Intr-un colt de tara veche,

Nu mai nalt decat o floare

Si ingust cat o ureche.

 

Si-n pridvor, un ochi de apa

Cu o luntre cat chibritul,

Ca-n crampeiul lui sa-ncapa

Cerul tau si nesfarsitul.

 

Da-i un fluture blajin

Si o broasca de smarald.

Si-n padurea de pelin,

Fa sa-i stea bordeiul cald.

 

Si mai da-i, Doamne, vopsele

Si hartie chinezeasca,

Pentru ca, manjind cu ele,

Slava ta s-o zmangaleasca.

 

Si cand totul va fi gata

S-o muta la ea si tata.