de Elena Farago

Hai nani, nani,

Lumina mamii…

 

Să-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt…

Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, -

Si-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte

Si plange-asa cum plange cumplitul ast de vant…

 

Hai nani, nani…

 

Să-ti cânt, lumina mamii, si iar incep si iar

Cuvintele-si pierd sirul, – ca vezi, în asta seara

I-atat de-amarnic cantul ce-l spune vantu-afara,

De parca-ar plange-ntregul saracilor amar…

 

Dar tu astepti un cantec – ca tu ce stii de vant!

Si ce să stii ce spune-n amarnica-i poveste?…

O, tu nu poti pricepe nimic din toate-aceste…

…Să-ti cânt si-n seara asta, lumina mea, să-ti cânt…

 

Hai nani, nani,

Lumina mamii…

 

…Si iar raman de parca nu mai gasesc cuvant

Din tot ce-ti spun alt-data în cantecele mele,

Si feti-frumosi, si zane, si cer, si flori, si stele

Si-au amutit povestea de parca nu mai sunt…