Etapele mersului
Invatatul mersului nu-i asa usor precum pare si necesita maturizarea tuturor muschilor din corpul bebelusului. Pe masura ce copilul capata controlul asupra gatului si capului, incepe sa-si intareasca si coloana vertebrala. De fiecare data cand trece la o noua etapa – de la rostogolire pana la mersul sprijinit de canapea – isi tonifieaza bratele si torsul, punand bazele posturii corecte si a unor picioare puternice.
Etapele mersului
Daca simti nevoia sa faci ceva mai mult decat sa il aplauzi si aclami de fiecare data cand ii reuseste o miscare, iata cateva metode aplicabile fiecarei etape din procesul de invatare a mersului prin care ii poti stimula coordonarea si vigoarea:
Rostogolirea
Inainte ca micutul tau sa mearga sau macar stea in sezut, are nevoie de puterea conferita trunchiului si picioarelor sale de catre aceasta prima etapa din procesul mersului, si anume rostogolirea care apare in lunile 4-6 din viata bebelusului.
Il poti stimula prin asezarea cat mai des pe burtica pentru a-i intari muschii spatelui si gatului. Adu jucaria preferata in raza vizuala a micutului, insa usor mai departe, asa incat sa n-o poata apuca, insa sa fie nevoit sa ridice gatul si capul ca s-o vada – ridica putin jucaria, copilul urmandu-te si proptindu-se si el in brate. Misca jucaria intr-o parte, ceea ce va face ca bebelusul sa-si mute greutatea pe un brat, un pas cheie in deprinderea rostogolirii. Odata ce incepe sa se rostogoleasca (la inceput de pe burta pe spate), ajuta-l tragandu-i manuta in sus, deasupra capului, sau punandu-i-o pe langa corp pentru a usura miscarea de rostogolire.
Sezutul in fundulet
In jurul varstei de 6 luni, copilul are destula robustete musculara in jurul coloanei vertebrale care sa-i permita sa stea asezat, insa se va lasa (inca) intr-o parte usor.
Pentru a-l ajuta sa-si stabilizeze echilibrul, jucati-va cu o minge pe care sa o dati de la unul la altul in timp ce amandoi sunteti asezati sau cantati impreuna tinandu-va de manute si leganandu-va usor in ritmul melodiei.
Mersul de-a busilea
Mersul de-a busilea
In jurul varstei de 9-10 luni, bebelusul incepe sa-si dea seama ca poate ajunge la ursuletul atragator aflat in partea opusa a sufrageriei aplecandu-se in fata, sprijinindu-se in maini si genunchi si tarandu-se usor. Fiecare copil are stilul sau unic de mers de-a busilea, unii chiar se tarasc inapoi. Este o etapa foarte indragita de bebelusi care realizeaza, acum, ca pot ajunge acolo unde doresc tarandu-se. De aceea, multi dintre ei vor intarzia sa mearga efectiv (sa faca primii pasi nesustinuti) datorita confortului oferit de mersul de-a busilea; in fond, tarandu-se ajung acolo unde trebuie, de ce sa-si complice viata incercand sa se aventureze in lumea mersului pe 2 labute mici (par a gandi cei mai comozi dintre bebelusi)?!
Pentru a-i oferi si lui putina distractie, plaseaza cutii mari si perne prin care sa se tarasca sau peste care sa treaca.
Ridicarea in pozitie verticala
Intre 9 si 12 luni, copilul va incepe sa se agate de barele patutului si sa se ridice in picioruse, la fel procedand si cu marginile canapelei sau cracul pantalonilor vostri. Gaseste o provocare pe masura in a fi capabil sa-si lase toata greutatea corpului in picioare, fara a se pravali sub propria sa greutate.
Agata-i jucarii de marginea patului sau pune-le in mijlocul masutei de cafea din sufragerie – va fi tentat sa se ridice in picioare pentru a apuca ce-si doreste.
Mersul sprijinit (pe langa canapea sau mobila)
Nu mult dupa ce a reusit sa se ridice in picioare, copilul va incerca sa faca cativa pasi mici, precauti pe marginea mobilei, avandu-te mereu prin preajma in caz de nevoie.
Mersul sustinut urmeaza mersului sprijinit
Daca are nevoie de putin imbold, incearca sa plasezi jucaria preferata sau un biscuite la capatul unei masute mici, lungi sau al canapelei/ mobilei pentru a se simti “inspirat” sa indrazneasca a face cativa pasi sprijiti pentru a apuca ce-si doreste. In timp ce el merge pe langa mobila, “creeaza” un mic obstacol in calea jucariei/ biscuitelui prin plasarea unor piese stabile (fotoliu mic, masuta mica, etc), apropiate intre ele, numai bune pentru a-l incuraja sa-si schimbe directia si obiectul de sprijin.
Daca s-a obisnuit deja cu obstacolele, treceti la sprijinirea de perete, iar apoi, cand nici peretele nu mai prezinta vreun secret, mergi pe langa el si distrage-i atentia cu un cantec sau joc in care bateti din palme, fortandu-l sa ia mana de pe perete si sa faca cativa pasi singurel.
Daca pana la implinirea varstei de 12 luni copilul tau nu reuseste sa stea in sezut sau nu merge sprijinindu-se de obiecte pana la varsta de 15 luni, consultati pediatrul copilului. Probabil ca este doar prea precaut din fire, insa pot exista si cazuri de slabiciune musculara care poate fi indreptate prin terapii fizice si exercitii pentru facut acasa.
Ce urmeaza dupa mers?
Dupa ce primii pasi spre independenta au fost facuti, copilul tau va incepe sa cucereasca si alte mobilitati fine:
-
O iau la fuga!
La 14 luni copilul sta in picioare de unul singur, se poate aseza singur si apoi ridica singur in picioare si poate chiar merge inapoi.
- La 15 luni, copilul merge deja foarte bine. Se poate arata incantat de jucariile de impins (antemergatoare – a nu se confunda cu premergatoarele!). Picioarele vor fi departate mult in timpul mersului iar labele picioarelor indreptate in exterior. Este un lucru normal, aceasta pozitie ajutand copilul sa-si mentina stabilitatea.
- La aproximativ 16 luni, copilul devine interesat sa urce si sa coboare scari, desi iti va solicita permanent ajutorul pana aproape de implinirea a 2 anisori de viata.
- La 18 luni avem deja de a face cu un umblaret profesionist. Descopera cataratul pe mobila, se cocoata pe scari, desi ii va fi imposibil sa le si coboare singur. Va incerca sa loveasca o minge, insa nu-i va reusi de fiecare data, si va fi foarte incantat sa danseze pe orice melodie.
- La 25-26 luni, pasii copilului tau vor fi din ce in ce mai egali, dobandind eleganta mersului calcai-varf, exact ca al adultilor. Se descurca din ce in ce mai bine si la sarit
- In jurul celei de-a 3-a aniversari, multe din miscarile de baza par a fi inascute. Urca si cobaoara scari folosind cate un singur picior pentru fiecare treapta. Nu va mai fi nevoie sa-si concentreze atentia asupra mersului, statului in picioare, alergatului sau saritului, desi unele actiuni cum sunt statul pe varfuri sau intr-un picior vor necesita putin efort din partea lui.
Comentarii