de George Cosbuc

Ea vine de la moara;

Si jos în ulicioara

Punându-si sacul, iaca

Nu-l poate ridica.

- “Ti-l duc eu! – “Cum? – “Pe plata!

Iar ea, cuminte fata,

Se si-nvoieste-ndata.

De ce-ar si zice ba?

 

Eu plec cu sacu-n spate.

La calea jumatate

Cer plata, trei saruturi.

Dar uite, felul ei:

Sta-n drum si sa socoate,

Si-mi spune câte toate,

Ca-s scump, ca ea nu poate,

Ca prea sunt multe trei!

 

Cu doua se-nvoieste,

Iar unul mi-l plateste,

Cu altul sa-mi ramâie

Datoare pe-nserat.

Dar n-am sa-l vad cât veacul!

Si iata-ma, saracul,

Sa-i duc o postie sacul

P-un singur sarutat!