Pentru a intelege care sunt implicatiile unui rezultat anormal al testului Babes-Papanicolau efectuat in sarcina, este important de aflat, mai intai, ce presupune si ce ne dezvaluie acest test.
Ce este si ce presupune testul Babes-Papanicolau?
Testul Babes-Papanicolau reprezinta o testare obisnuita pe care fiecare femeie adulta ar trebui sa o faca odata la 2-3 ani. In unele cazuri medicii recomanda efectuarea testului anual.
In timpul unui astfel de test se colecteaza un grup de celule de la nivelul cervixului care este supus analizei microscopice pentru a determina daca subiectul are sau prezinta riscul de a dezvolta cancer cervical (sau cancer de col uterin). Testul este unul rapid si, de cele mai multe ori, nedureros. Acuratetea testului Babes-Papanicolau este relativ mare, ceea ce inseamna ca femeile care se testeaza regulat au sanse mici de a avea cancer de col uterin.
Un test Babes-Papanicolau care nu indica anormalitati se numeste ca are un rezultat “normal” sau “negativ”. Un test care indica celule canceroase sau pre-canceroase se numeste “pozitiv” sau “anormal”. Exista o multitudine de factori care poate influenta rezultatul unui astfel de test: contactul sexual, folosirea de creme vaginale sau supozitoare sau chiar unele spermicide utilizate in ultimele doua zile dinaintea efectuarii testului pot interveni asupra rezultatului acestuia.
Detalii suplimentare despre testul Babes-Papanicolau efectuat ca rutina anuala in viata femeii cu activitate sexuala mai puteti citi si aici: Testul Babes-Papanicolau.
Testul Babes-Papanicolau in sarcina
Este foarte probabil ca in timpul sarcinii ginecologul sa solicite efectuarea unui test Papanicolau, intrucat este considerat a fi un test de rutina in sarcina. El nu prezinta niciun risc asupra fatului sau al mamei.
Testul se va efectua in primele saptamani de sarcina, odata cu consultatia de rutina a gravidei, in ideea ca odata cu nasterea, femeia va gasi mai greu timpul necesar unei astfel de investigatii. Testul se poate efectua pana in cea de-a 28-a saptamana de sarcina.
Daca rezultatul testului este unul anormal, ginecologul va prezenta gravidei optiuni de tratament ce pot fi folosite in timpul sarcinii sau va propune spre discutie amanarea oricarui tratament pana dupa nasterea fatului. In multe cazuri, chiar nasterea in sine va face sa dispara celulele precanceroase.
Daca situatia este considerata a fi una grava, ginecologul va prescrie tratament sau efectuara de teste suplimentare cum ar fi colposcopia si biopsia cervicala. In acest caz, aceste proceduri vor determina o sangerare la exteriorul cervixului, insa fatul nu va fi afectat in vreun fel. Daca doctorul doreste sa realizeze si o biopsie interna, acest lucru prezinta riscuri pentru sarcina gravidei, deci ar fi de preferat ca medicul si pacientul sa poarte o discutie serioasa in acest sens.
Comentarii