Cum sa pedepsim copiii eficient

Acasa la Victor si Eliza exista o regula simpla: inainte de a pleca la scola, fiecare dintre cei doi trebuie sa-si faca patul. In caz contrar, vor fi pedepsiti prin plecarea la culcare cu 30 minute mai devreme decat de obicei in ziua in care nu au respectat regula. Ultima oara cand Victor a “omis” sa-si faca patul a fost acum 3 saptamani. Eliza, in schimb, nu-si face patul in 4 din cele 5 zile de scoala ale saptamanii, asa ca ea merge la culcare mai devreme aproape in fiecare seara.

Multi parinti ar socoti pedeapsa de a culca copiii mai devreme una eficienta. Pare un plan bun, insa, daca gandim “la rece”, vom observa ca pedeapsa merge bine in cazul lui Victor, insa pare a nu o afecta deloc pe Eliza. Victor evita pedeapsa amintindu-si sa-si faca patul in fiecare dimineata, pentru el este important sa stea mai mult seara inainte de a se retrage la somn.

Culcatul mai devreme nu e o pedeapsa pentru Eliza, nu il evita, sanctiunea aleasa de parinti nu are niciun efect asupra ei. Poate chiar ii face placere sa mearga mai devreme la culcare, poate e o somnoroasa. Asadar, in cazul Elizei, parintii trebuie sa gaseasca o alta pedeapsa pentru a o determina sa respecte cele impuse de ei.

Pedeapsa este o consecinta negativa. Atunci cand este folosita corect, pedeapsa elimina sau reduce comportamentul nedorit. Iata de ce este atat de greu sa pedepsim corect copiii! E nevoie de perseverenta. Prea multe pedepse dauneaza, creeaza sentimente neplacute si ne secatuiesc de energie. Pedeapsa isi atinge scopul, insa nu e usor sa o folosim in mod eficient. Multi parinti considera ca sanctionand un comportament gresit sau urat vor determina evitarea repetarii lui de catre copil. Cateodata e adevarat, dar de cele mai multe ori nu prea. 

Cum iti pedepsesti copiii?

Tip.

Cum reactioneaza copiii tai cand te aud tipand?

De cele mai multe ori nu reactioneaza, ma ignora.

Apoi ce se intampla?

Ma infurii tare de tot. Incep sa tip din nou.

Si, se opresc?

Pentru moment, da.

Apoi ce faci?

Cateodata ii si pleznesc.

Si cam de cate ori ii atingi zilnic?

Pai sa tot fie de 8-10 ori.

Orice pedeapsa folosita atat de des inseamna ca nu merge, nu-si atinge scopul, comportamentul copilului nu se imbunatateste. Copiii ignora tipatul mamei si nu evita palmele pe care le-ar putea primi.

1. Pedepsele bune se folosesc rar
2. Nu pedepsi cand esti plina de nervi
3. Nu pedepsi pentru a-l umili
4. Foloseste pedeapsa cu constanta
5. Fii rezonabila
6. Despre feedback-ul pozitiv

Pedepsele bune se folosesc rar

Regula de aur a pedepsei: “O pedeapsa adevarata este cea folosita rar, intrucat rar este nevoie de ea”. Pedeapsa presupune sa se reduca nevoia de pedepse suplimentare si sa reduca comportamentul nedorit. Daca purtarea nu se schimba, inseamna ca pedeapsa este ineficienta. Multi parinti fac aceasta greseala, concentrandu-se pe pedeapsa in loc sa se focuseze pe comportament. Daca iti pedepsesti copilul de 5-6 ori pe zi pentru acelasi comportament, inseamna ca ceva e putred la mijloc. Daca tot aduci “imbunatatiri” pedepsei, insa purtarea urata persista, e clar ca pedeapsa nu merge. Nu pedeapsa e importanta, ci purtarea urata. Pedeapsa ar trebui sa corecteze comportamentul; daca nu o face, incearca altceva. Probabil iti inchipui ca tipatul, amenintatul, mustruluiala si o mica bataie sunt pedepse bune, insa aceste reactii doar iti elibereaza furia, nu au nimic de-a face cu pedeapsa, au efect aproape nul pe termen lung. Mania si pedeapsa nu fac casa buna impreuna.

Nu pedepsi cand esti plina de nervi

Andreea a plecat repede de la serviciu in mijlocul unei zile pline de munca sa-si duca catelusa la veterinar. Cand s-a intors acasa, i s-a parut ca aude zgomot in casa. Cu inima palpitand de putina teama amestecata cu emotie, se concentreaza mai bine si aude un chicotit. Incepe sa intrebe cu voce tare daca este cineva acasa. Aude un al doilea chiciotit. Merge in camera fiicei de 13 ani si aude alte chicote. In final, decopera trei mandrute, pe fiica Daria si prietenele Sonia si Nicole, ascunzandu-se in baie, chiulind de la scoala. Andreea simte cum ii clocoteste sangele in vene si nu mai poate gandi rational. Tot ce ii poate adresa Dariei este: “Daria, o sa-mi ia 2-3 zile mie si tatalui tau sa gasim o pedeapsa potrivita pentru ceea ce tocmai ai facut!”. Andreea nu a lasat furia sa o stapaneasca si sa ii intunece gandurile si actiunile. Permitandu-i Dariei sa se ingrijoreze pentru soarta ei cateva zile este deja o pedeapsa in sine.

Trebuie sa te gandesti ca a pedepsi la manie are dublu impact: pe de o parte pedepsesti, iar pe de alta parte reactionezi cu manie la manie. Daca nu cumva copilul asta si-a si dorit, sa te infurieze? Daca copilul a vrut sa se razbune sau sa-ti plateasca cu aceeasi moneda pentru o actiune de-a ta anterioara? Sa te vada plina de nervi si infuriata nu e o pedeapsa, ci, in unele cazuri, o recompensa. Cand te enervezi din cauza unei purtari urate, de fapt ii permiti copilului sa capete un control asupra starii tale emotionale, ceea ce face sa fie o recompensa, comportamentul urat este reincurajat, si nu pedepsit. Ca o consecinta, purtarile urate vor creste ca numar si intensitate. Efectele pedepsei sunt anulate de rasplata de a te vedea maniata. Exista copii care ar da la schimb o palma buna la fund recompensei de a te vedea plina de nervi. Asa ca singurul lucru intelept pe care il poti face este sa eviti cat poti de mult pedepsirea la manie. Daca vezi ca incepi sa te enervezi, paraseste putin camera in care se desfasoara conflictul. Scapa intai de manie, apoi confrunta comportamentul ce trebuie amendat. Nu-ti lasa copiii sa te manipuleze ca pe-o marioneta.

Nu pedepsi cand esti enervata. Intai linisteste-ti nervii. Scopul pedepsei este sa-ti inveti copiii sa se poarte mai bine, mai frumos, si nu sa te razbuni. Cateodata copiii te scot din minti, insa nu e momentul sa imparti pedepse in stanga si in dreapta. Am auzit de un copil “pedepsit pentru tot restul vietii”. Pierduse cateva dintre sculele tatalui sau, acesta s-a infuriat si l-a pedepsit “pentru tot restul vietii”. Parintele a exagerat, evident.

Atunci cand actionezi la manie, cel mai probabil vei spune lucruri pe care le vei regreta. Nu poti pedepsi un copil la nesfarsit, pentru toata viata lui. Nu pedepsi la nervi, il vei invata ca pedeapsa e o forma de razbunare.

Scopul pedepsei este sa schimbe un comportament indezirabil si sa determine luarea de decizii mai bune, intelepte. Pedeapsa e cea mai eficienta atunci cand e predeterminata si planificata. Pedeapsa nu-si atinge scopul atunci cand este nimic mai mult decat o reactie impulsiva. Cand te infurii, devii un model pentru o purtare urata, nedorita si nu-ti vei invata copiii cum sa ia decizi mai bune, pentru a evita sanctiunile.

Nu pedepsi pentru a-l umili

Pedeapsa nu trebuie sa rusineze copilul, sa-l umileasca sau sa-l batjocoreasca. Ea are scopul de a invata copilul ca adoptarea unui comportament urat nu este o decizie buna, spre deosebire de purtarea frumoasa. Atunci cand pedeapsa umileste copilul, ea face mai mult decat atat: duce la crearea unor sentimente nesanatoase. Copilul va gandi despre tine ca esti rea sau nedreapta, intr-un final copilul sfarsind prin a lua tot decizii proaste, adica purtandu-se urat. El nu va invata sa coopereze, ci, din contra, e posibil sa reactioneze cu manie, ceva ce va da startul unui ciclu negativ de actiuni.

Nu-ti pedepsi copilul in fata altor copii. Ia-l deoparte, explica-i ceea ce tocmai a facut si spune-i ca va primi o pedeapsa. Vorbiti despre asta mai tarziu, cand sunteti intre patru ochi si patru pereti.

Foloseste pedeapsa cu constanta

Pedeapsa trebuie administrata constant. Odata ce te-ai hotarat sa pedepsesti un comportament, fa-o de fiecare data. Daca sanctionezi copilul doar cand ai chef, nu vei face decat sa inrautatesti situatia. Odata ce-i spui ca va fi pedepsit, du sarcina la bun sfarsit. Il vei sanctiona de fiecare data, chiar si atunci cand ai avut o zi lunga, obositoare la serviciu. Nu-ti permiti sa ratezi sau sa sanctionezi mai indulgent o purtare urata, nici macar o singur adata. Multi parinti fac greseala asta, dandu-le apa la moara copiilor. Ii motiveaza sa te testeze sa vada daca merge si de data asta, daca ii vei pedepsi sau nu.

Adina voia sa stie de ce nicio pedeapsa nu se dovedea eficienta pentru baiatul ei, Cristian. Mamica sustine ca “a incercat de toate. Nimic nu-l deranjeaza. Nu face niciodata ce-l rog sa faca”. Dupa cateva discutii, aflam ca Adina il pedepseste pe Cristian doar o data sau de doua ori pe saptamana, in restul timpului Cristian facand ce-i trece prin cap. Adina nu a dovedit constanta in aplicarea regulilor: Cristian putea sa se comporte urat de mai multe ori pe saptamana, insa era pedepsit doar de 1-2 ori. E o recompensa insusita foarte usor de copii. Adina si Cristian sunt prinsi intr-un lant al slabiciunilor: mamica nu pedepseste, convinsa ca oricum nu are rost, iar baiatul face prostii in continuare pentru ca a vazut ca-i merge, scapa nepedepsit aproape de fiecare data. Adina schimba macazul si pune la cale un plan constand in reactii pozitive si pedepse mici aplicate corect si constant. Comportamentul Adinei s-a imbunatatit, ceea ce a facut ca si Cristian sa evite purtarile proaste.

Fii rezonabila

Pedepsele trebuie sa fie rezonabile. Pedepsele simple si scurte sunt mai eficiente decat cele dure. Reactioneaza proportional cu gravitatea comportamentului. Nu restrictiona copilul timp de 1 luna de la activitatile care-i fac placere doar pentru ca nu a terminat de mancat legumele la masa de pranz. Priveaza-l, in schimb, de la desert. Cand pedepsele sunt rezonabile, copiii invata care dintre purtarile lor ar trebui sa sufere modificari in sens pozitiv.

Pedeapsa trebuie administrata cat se poate de repede dupa actiunea ce a cauzat-o. Cu cat se aplica mai repede, cu atat devine mai eficienta. Acest lucru este valabil mai ales in cazul copiilor mici. Singura exceptie a regulii este atunci cand esti infuriata peste masura; amana pedeapsa, in acest caz, pentru cand poti gandi lucid. Asteapta pana te linistesti, asa cum a procedat Andreea cand a prins-o pe Daria chiulind de la scoala. Chiar poti sa-i spui ceva de genul:”Vei fi pedepsit, dar asteapta sa ma calmez mai intai”.

In cazul comportamentelor negative repetate, pedeapsa trebuie aplicata doar dupa ce s-au incercat cateva remedii pozitive. Multi parinti se gandesc intai la pedeapsa, avand convingerea ca orice purtare urata trebuie tratata printr-o sanctiune. Poti imbunatatii purtarea copilului folosind reactii pozitive, pentru a intari beneficiile unui comportament contrar celui adoptat de copil. De exemplu, cei doi copii mici ai tai se cearta in continuu. In loc sa le spui “Daca nu incetati cu cearta, veti fi pedepsiti cu statul in casa in weekend”, evidentiaza chiar contrariul. Opusul certurilor este cooperarea. Foloseste incurajarea si feedback-ul pozitiv atunci cand ei coopereaza si impart lucruri:”Ce ma bucur cand vad cum va intelegeti! Ar trebui sa fiti mandri de voi ca impartiti acelasi puzzle/ joc de calculator/ circuit de masinute!”. Recurgerea imediata la pedeapsa intinde o capcana multor parinti. Nimanui nu-i place sa fie pus in aceasta situatie: nici celui care aplica pedeapsa, nici aceluia care o executa. Asadar, o solutie buna pentru a evita astfel de capcane este incercarea de a ne concentra pe comportamentul pozitiv.

Despre feedback-ul pozitiv

Alina nu intelege de ce Rares nu se comporta frumos. Alina vrea sa adopte un comportament pozitiv, insa, cateodata, uita. Rares e un copil foarte activ, umbla in lucruri de care n-are voie sa se atinga. De cate ori Rares pare a nu se deranja de observatiile facute de mama, Alina se supara si devine frustrata, tipa la el, ba ii mai aplica si o mica “corectie” la fundulet. Nimic nu-i reuseste. Ce i-ati spune Alinei despre comportamentul sau?

Alina trebuie sa inteleaga ca stilul ei de a-l pedepsi pe Rares nu functioneaza. Rares e imun la tipetele ei, chiar si la palmele aplicate pe fund, iar comportamentul sau nu sufera modificari. Alina trebuie sa se controleze, intrucat mania si frustrarea ei doar agraveaza situatia. Ba mai mult, furia ei poapte fi recompensatoare pentru Rares. Insa, mai presus de toate, Alina trebuie sa-si reaminteasca permanent sa ramana pozitiva. Cel mai puternic instrument pe care-l are la indemana este feedback-ul pozitiv.

Pedeapsa functioneaza, insa nu-i usor de aplicat. Feedback-ul pozitiv e mult mai usor de folosit si chiar si mai distractiv. Feedback-ul pozitiv creeaza motivatii interioare pentru copil. Il invata autodisciplina si promoveaza un climat familial sanatos si placut.

Parintii reusiti accentueaza actiunile pozitive. Feedback-ul pozitiv si pedeapsa sunt strans legate. Cheia unei educatii reusite este intelegerea acestor principii si folosirea lor in avantajul parintilor.

Parintii care sunt interesati doar in controlarea comportamentului copilului vor pedepsi. Parintii care-si doresc ca cei mici sa fie cooperanti vor echilibra feedback-ul pozitiv oferit copiilor cu redirectionarea atentiei micutilor si vor folosi pedeapsa in cantitate minima. Daca accentuezi reactiile pozitive, vei avea nevoie de pedepse putine.