Recompensarea si asumarea consecintelor
În materialul în care am abordat aspectul comunicării între părinte și copil și invers, între copil și părinte, am subliniat puterea cuvintelor asupra copiilor noștri. Copiii absorb ce aud în jurul lor: cuvintele pronunțate, mai ales cele care le sunt adresate și repetate de multe ori, li se imprimă în minte. Cu cât cuvintele adresate copiilor noștri sunt de susținere și încurajare, cu atât acestea fortifică încrederea în sine.
În mod firesc, natural, copilul așteaptă din partea părinților atenție. Și când nu o primesc sau atunci când ei consideră că nu primesc suficientă atenție din partea părinților, recurg la comportament și acțiuni mai mult sau mai puțin explicite pentru a obține acest drept. Astfel, copiii adoră atenția părinților mai mult decât orice altceva. Iar atenția poate fi considerată o recompensă mult mai puternică decât orice alt cadou palpabil. Însă, pentru ca aceasta să dea rezultate ar fi bine să fie folosită cu înțelepciune.
Cu toate acestea, a aprecia copilul și a folosi cuvinte pozitive de încurajare nu înseamnă că întotdeauna suntem de acord cu el și că nu-i impunem chiar nimic. Însă, disciplina nu înseamnă sau nu trebuie percepută drept pedeapsă. Copii au nevoie de organizare, de un program prestabilit a principalelor activități pe care le întreprind cu regularitate, au nevoie de repere solide pentru a dezvolta valori autentice și apoi să le interiorizeze armonios. Cu alte cuvinte, disciplina implică organizare (structură) și iubire, chiar dacă copilului i se dezvoltă în paralel libertatea de a-și exprima opinii și chiar posibilitatea de a nu fi de acord cu părinții, pentru a deveni adulți independenti.
Impunerea disciplinei presupune relații armonioase între părinți și copil, laudă și instrucțiuni privind dobândirea și mai apoi păstrarea autocontrolului și se constituie într-un proces continuu. Pedeapsa are un caracter negativ fiind consecința neplăcută a nerespectării unor condiții. Folosind pedeapsa nu vom reuși să dezvoltăm disciplina copiilor, ci din contră, când copilul se simte prețuit și încurajat va fi mult mai dispus să-și modifice comportamentul. Astfel, copilul are nevoie atât de lauda dumneavoastră atunci când respectă regulile dar și de impunerea disciplinei atunci când nu le respectă. Iar impunerea disciplinei trebuie să fie mai degrabă exprimată și aplicată ca asumare a consecințelor ce decurg din comportamentele pe care le dezvoltă copilul.
Lauda reprezintă una din cele mai puternice modalități de a clădi încrederea copilului în el, de a-i întări acele comportamente pe care le considerăm importante pentru ca el să reușească în viață. Lauda efortului depus de copil, decât a abilității în sine este mai eficientă întrucât oferă încredere copilului să încerce și curajul să eșueze.
Iată câteva recomandări despre modul în care poate fi folosită lauda în mod eficient pentru copil:
- Lăudați necondiționat, laudați fară să adaugați “dar” sau “De ce nu ești așa tot timpul?”. Copilul se va bucura de ceea ce-i spuneți și se va simți încrezător în el. De exemplu: “Mi-a placut mult cum ai ordonat jocurile.“
- Lăudați proactiv. În momentul în care îi spuneți copilului ce comportamente așteptați de la el atunci cand mergeți în vizită, în parc, în magazine, în călătorie, copilul va știi cum poate să atragă atenția părinților. Folosiți formule precum: “Când mergem la magazin îmi doresc să faci…….”;”Când mergem în calatorie mi-ar placea ca tu să…….”
- Lăudați comportamente si nu aspecte generale ale personalitatii copiilor. Copilului i se ofera informatii explicite despre ceea ce a fost demn de lauda, stie concret pentru ce comportament a fost laudat. Folosiți formulări precum: ”Te-ai jucat foarte frumos cu sora ta”, ”Ai pictat ca o adevărată artistă”.
- Lăudați comportamentele pe care le doriți de la copilul dumneavoastră, căutați ocazii de a le pune în practica și de a lăuda. Copilul este dependent de atentie și va căuta să atragă atenția prin comportamentele pe care le doriți. Folosiți formulări: ” Imi place cum vă jucați împreună, cum împărțiți jucăriile între voi”.
Explica-i in detaliu care ar putea si consecintele faptelor sale si respecta-le atunci cand trebuie aplicate!
Cât privește învățarea copilului de a-și asuma consecințele acțiunilor întreprinse sau a comportamentelor dezvoltate în anumite situații, e bine de știut că mai devreme sau mai târziu copilul va încerca să încalce limitele impuse de dumneavostră. Este în firea omului și face parte din procesul normal de dezvoltare al oricărui copil. Iată însă câteva modalități prin care copilul este ajutat să conștientientizeze și să își asume consecințele acțiunilor și comportamentelor sale:
- Validați sentimentele, nu comportamentul- când copilul nu se comportă adecvat, lăsați-l să înțeleagă că validați sentimentele sale, explicandu-i că ceea ce a făcut, chiar dacă era supărat, este inacceptabil: ”Știu că ești foarte supărat, dar nu e un gest frumos să arunci jucăriile”.
- Oferiți alternative- spuneți și arătați copilului ce să facă. Dacă îi interziceți ceva, oferiți-i alternative pentru a-și redirecționa energia: dacă sunteți în parc și vrea să folosească leagănul și acesta este deja ocupat sau vi se pare că este periculos să-l folosească, propuneți-i să meargă la tobogan, de exemplu.
- Explicați-i de ce aplicați restricția comportamentală- îi puteți spune că dacă nu-și strânge jucăriile, așa cum ați stabilit, și le strângeți dumneavoastră, el nu se va mai putea juca cu ele în ziua respectivă.
- Când consecința comportamentului neadecvat este vizibilă și decurge firesc din acțiune, copilul va înțelege direct rezultatul alegerii făcute. Dacă, de exemplu, varsă intenționat cana cu lapte, nu va avea ce bea. Nu-i oferiți altă cană și, dacă se poate, îl puteți angrena și în strângerea laptelui împrăștiat.
Explicarea consecințelor alegerilor pe care le întreprinde și asumarea acestora arată că respectați copilul ca persoană în sine, acestea sunt rezultatul unei alegeri proaste dar nu ale unui copil rău și întotdeauna ele se referă la momentul prezent, nu la trecut.
Disciplina, organizarea, atenția și iubirea sunt fundamentale pentru o relație armonioaasă copil- părinte. Pornind de aici, copilul va deprinde și va dezvolta încrede în sine și chiar în relațiile pe care le dezvoltă cu ceilalți. Și cu cât încrederea în sine este mai bine consolidată, cu atât copilul va ști cum să se bazeze pe propriile forțe, se va simții bine în pielea lui și va ști să-și asume riscuri. Iar aceste calități sunt fundamentale în educarea capacității de automotivare a copilului.
Psiholog Nina Jurca
Sunt Nina Jurca, psiholog si psihoterapeut, mamica unui baietel de 6 ani si coordonator al cabinetului individual de psihologie www.psihoterapic.ro.
Pentru ca temerile si problemele noastre sa nu ramana nerezolvate, invit viitoarele si actualele mamici la grupurile de suport pe care le organizez, unde vom impartasi experiente si solutii, vom spulbera indolieli si ne vom formula dorinte, totul intr-o atmosfera calda si prietenoasa. Ofer și consiliere psihologică și psihoterapie pentru copii, adolescenți și adulți.
Psiholog-psihoterapeut Nina Jurca
Tel 0722 535 447, www.psihoterapic.ro
Comentarii