Fricile copilariei

Fricile copilariei

Frica este un răspuns natural și firesc, specifică condiției umane. Temerile și fricile sunt emoții care se manifestă începând cu vârsta copilăriei. Ele apar ca o consecință normală a multelor situații noi pe care copilul le întâlnește zi de zi și pot interfera în dezvoltarea normală a acestuia, favorizând uneori și manifestarea unor stări de anxietate.

Fricile copilăriei sunt incredibil de obișnuite. Cu toții avem un sistem intern înnăscut care reacționează la frică, ne pune în alertă și ne pregătește de reacția de luptă sau de fugă în situații periculoase. La unii copii acest sistem poate fi mai sensibil decât la alții. În plus, unii copii sunt foarte sensibili la anumiți stimuli și aceasta îi poate face temători în fața unor situații sau experiențe noi, de exemplul tresar la zgomote puternice.

Fricile, temerile sunt normale la copil, unele dintre ele îl vor însoți multă vreme încă din primele luni de viata – frica de zgomote puternice, frica de oamenii pe care nu îi cunoaște, frica de a fi abandonat, de a fi singur (apar din primul an de viață și dispar progresiv prin experiența pe care o capătă copilul), frica de întuneric, de insecte, de furtuna, mai apoi de monștrii, fantome, vrăjitoare, animale, de medici sau halate albe, de a vorbi cu oameni necunoscuți.

Pe de altă parte, copiii au tendința de a imita comportamentele adulților și mai ales ale persoanelor apropiate. Astfel, există posibilitatea ca aceștia să preia de la părinți modalitătățile de a reacționa în diverse situații și sunt deseori influențați de starea emoțională a părinților. De aceea se poate întâmpla ca, copilul să învețe frica față de anumite lucruri chiar de la părinți.

Cu toate acestea, deși de-a lungul copilăriei apar multe tipuri de frici specifice etapei de dezvoltare în care se află copilul, acestea nu reprezintă o problemă emoțională, ci dimpotrivă, determină o dezvoltare normală și adecvată a copilului.

Ce pot face părinții pentru a sprijini copilul în astfel de situații

• Nu ridiculizați niciodată fricile copilului dumneavoastră. Copii născocesc rareori o frică și, chiar dacă dumneavoastră vi se pare ridicolă, pentru el acea frică este foarte reală. Dacă îl tachinați, nu-l veți face să-și învingă fricile și se va supăra și va simți frustrare, tocmai pentru că nu-i luați fricile în serios. Este nevoie să vă reamintiți că fricile fac parte din copilărie- în limite rezonabile.
• Încurajați copilul. Dacă ceea ce-l înspăimântă nu este cu adevărat periculos, aveți o discuție cu el despre acest lucru. Dacă este ceva periculos, ajutați-l să înțeleagă riscurile. De exemplu îi puteți spune ”Da, fulgerul poate fi periculos, dar atâta timp cât ai grijă să nu te afli în spații deschise, este puțin probabil să fi rănit”. Discutați cu el, când este suficient de calm și confortabil, despre ce anume îl înspăimântă.
• 

  Frica este o etapa normala in viata oricarui copil

  Observați-vă comportamentul în anumite situații și fiți atenți la transferarea propriilor frici. Dacă vă speriați foarte tare de fiecare dată când o viespe/ păianjen/ câine vine lângă dumneavoastră, copilul ar putea să vă urmeze reacția la acea situație. Copiii se bazează pe noi să îi protejăm în caz de pericol, iar dacă transmiteți ideea că ceva poate face rău, ei vă vor crede. Dacă nu vă puteți ascunde frica, nu ar fi rău să încercați să o depășiți chiar duneavoastră.

• Nu presupuneți că micuțului sau micuței îi va fi frică. Copilul s-ar putea să nu se sperie de ceea ce credeți dumneavoastră că se va speria, de aceea este important să fiți atenți ce spuneți. Uneori este ușor să induci unui copil ideea că ar trebui să îi fie frică, să zicem, de întuneric.
• Puteți încerca o confruntare treptată a copilului cu situația de care îi este teamă. Este dificil să obișnuiești copilul cu un lucru de care îi este teamă, însă, cu multă răbdare și pas cu pas poți face acest lucru până când frica dispare. Este ceea ce se numește, desensibilizare gradată.

Astfel, putem observa că teama este intim legată de descoperirea mediului de viață și, prin urmare, un copil fără frică este un copil anormal. Dar modul în care se manifestă ea depinde considerabil de “terenul personal”. Așa încât, dacă constatați că frica copilului îi afectează viața de zi cu zi sau devine o sursă de stres este bine să discutați cu un specialist despre acest lucru.

Sunt Nina Jurca, psiholog si psihoterapeut, mamica unui baietel de 6 ani si coordonator al cabinetului individual de psihologie www.psihoterapic.ro.

Pentru ca temerile si problemele noastre sa nu ramana nerezolvate, invit viitoarele si actualele mamici la grupurile de suport pe care le organizez, unde vom impartasi experiente si solutii, vom spulbera indolieli si ne vom formula dorinte, totul intr-o atmosfera calda si prietenoasa. Ofer și consiliere psihologică și psihoterapie pentru copii, adolescenți și adulți.

Tel 0722 535 447, www.psihoterapic.ro

De ce ii este teama copilului tau? De animale, clovni sau intuneric?