De cele mai multe ori, ca părinți, suntem atenți și facem eforturi deosebite pentru a ne asigura că am reușit să oferim copiilor noștri o educație bună care să-i ofere resurse suficiente pentru a reuși în viață.
De cele mai multe ori suntem înclinați, pentru că așa am fost educați, să căutăm modele și șabloane ideale pentru a modela copilul și pentru a ne măsura rezultatele eforturilor noastre depuse în educația copilului.
Și nu de puține ori, ne surprindem concentrați pe anumite aspecte ale dezvoltării copilului, precum: ”a rostit primul cuvânt la 6 luni, foarte devreme, minunat, însă a început să meargă la un an și jumătate și asta pentru că este leneș. Cifrele le știe de la 2 ani și chiar recunoaște câteva litere, de tipar ce-i drept, dar le recunoaște. Este minunat!”. Și părintele se bucură de fiecare nouă achiziție a copilului său. În fond, nimic mai firesc, este un mic succes înregistrat.
Jocurile și activitățile predominante în copilarie sunt axate pe dezvoltarea abilităților cognitive, intelectuale, de dezvoltare a logicii și a îndemâmării. Însă din ce în ce mai puțin sunt încurajate și folosite activitățile și jocurile care încurajează și susțin dezvoltarea abilităților emoționale și sociale ale copilului.
A încuraja copilul să-și exprime sentimentele, sau ceea ce simte în legătură cu o persoană, o situație, un context, este un aspect deosebit ce stă la baza dezvoltării emoționale a copilului și a viitorului adult. Studiile arată că nu sunt suficiente achizițiile în plan cognitiv pentru a obține succes în viață și că mai degrabă susținerea și dezvoltarea abilităților sociale și emoționale sunt esențiale pentru reușita viitorului adult.
Astfel, încurajând copiii să-și exprime sentimentele, le arătăm că recunoaștem semnalele pe care ni le transmit și că este bine să vorbești despre ceea ce simți. Sentimentele noastre ne influențează acțiunile, iar atunci când nu ținem cont de ele, nu avem de unde să știm cum vom reacționa când vom fi copleșiți de gânduri, vorbe sau fapte. De multe ori se poate întâmpla să spunem altceva decât ceea ce simțim în inimă. Este o caracteristică a naturii omenești, însă, când acest lucru se întâmplă în mod repetat, poate avea efecte neplăcute în dezvoltarea copilului, chiar dacă nu acum, ci peste mulți ani, când copilul a devenit adult.
Iată câteva îndemnuri care încurajează exprimarea emoțiilor:
- ”Cum te simți? Vreau să spun cum te simți în realitate?”
- ”Pari…”(trist, supărat, îngrijorat…)
- ”Care este problema…? Chiar vreau să stiu.”
- ”Parcă te-ar supăra ceva. Nu te porți ca de obicei. Aș vrea să vorbesc cu tine despre asta.”
- ”Când văd că…(descrieți cum se comportă copilul) îmi dau seama că s-a întâmplat ceva. Uneori, asta înseamnă…(spuneți ce credeți că ar putea să semnifice), dar nu sunt sigur. Am dreptate sau este vorba de altceva?”
Acestea sunt doar câteva sugestii de întrebări pe care le puteți folosi pentru a afla care sunt sentimentele copilului dvs, însă cu siguranță puteți descoperi și altele din propria experiență. Se știe că nu este nevoie să forțăm copilul și să insistăm prea mult dacă el nu este dispus să vorbească despre acest aspect la un moment dat, însă, transmiteți-i copilului că sunteți dispus și deschis să stați de vorbă cu el atunci când va dori. Iar uneori, poate conta foarte mult să nu spuneți nimic, ci doar să-i oferiți o mângâiere sau o îmbrățișare caldă. Este cea mai bună manieră de a-i transmite copilului mesajul: ”Îmi pasă de tine!”
Un exercitiu util pe care îl puteți folosi în momentele de joacă cu copilul pentru a-l ajuta să recunoască emoții la cei din jur, dar și la el, este sa vizionați un film sau citiți o poveste împreună. În diverse momente, opriți-vă și puneți în discuție următoarele aspecte:
- cum se simte personajul principal;
- cum se simt celelalte personaje și ce gândesc ele;
- ce crede copilul dvs. despre sentimentele personajelor;
- care sunt scopurile diferitelor personaje și ce crede copilul dvs. despre acestea;
- cum crede copilul dvs. că poate rezolva situația în care se află un personaj;
- ce consideră copilul dvs. că a fost bun în felul în care personajele au rezolvat situația și ce ar fi putut face mai bine.
Tot ceea ce am enumerat mai sus nu este decât o sugestie sau o altă modalitate de a utiliza resursele interioare pe care copii noștri le poseda și pe care noi le putem sprijini să le dezvolte și să le folosească pentru a obține succes în viață ca adulți. Este ceea ce stă în puterea noastră de părinți. Și așa cum spunea Daniel Goleman (”Inteligența emoțională”): ”Viața de familie este prima școală a emoțiilor. În acest creuzet intim învățăm să recunoaștem atât emoțiile proprii, cât și reacțiile noastre la emoțiile noastre; cum să gândim aceste emoții și cum să ne alegem reacțiile; cum să citim și cum să ne exprimăm speranțele și temerile.”
Sunt Nina Jurca, psiholog si psihoterapeut, mamica unui baietel de 6 ani si coordonator al cabinetului individual de psihologie www.psihoterapic.ro.
Pentru ca temerile si problemele noastre sa nu ramana nerezolvate, invit viitoarele si actualele mamici la grupurile de suport pe care le organizez, unde vom impartasi experiente si solutii, vom spulbera indolieli si ne vom formula dorinte, totul intr-o atmosfera calda si prietenoasa. Ofer și consiliere psihologică și psihoterapie pentru copii, adolescenți și adulți.
Psiholog-psihoterapeut Nina Jurca
Tel 0722 535 447, www.psihoterapic.ro
Copilul tau iti spune ce simte? Isi exprima usor sentimentele sau trebuie sa-l rogi insistent sa-ti spuna ce il framanta?
Comentarii