Mamica.ro si Irina Petrea
Vineri, 29 iunie 2012, mamica.ro a participat la prima conferinta dedicata parintilor activi pe internet, eveniment intitulat Social Media for Parents si organizat de Evensys. Prima parte a conferintei a fost dedicata calitatii de parinte a participantilor la eveniment, vorbitorii abordand aspecte legate de nutritie si sanatate, dar si crestere armonioasa a copiilor. In cadrul acestei sesiuni, pe teme legate de psihologia copilului a fost invitata dna Irina Petrea sa sustina o prezentare despre relatia dintre copii si parinti.
Irina Petrea, psihologul specializat in pedagogie, cunoscuta tuturor din postura de Supernanny, a vorbit despre “Relatia cuplu-copil si reflectia acesteia in dezvoltarea copilului“. Irina a fost ascultata cu sufletul la gura de toti cei prezenti la eveniment si a fost chestionata temeinic la sfarsitul prezentarii si in pauza dintre sesiunile de prezentari.
Psihopedagogul Irina Petrea si-a inceput pledoaria cu 2 concluzii: “Parintii sunt cheia vietii copiilor!” si “Fiecare dintre noi este produsul copilariei noastre!”. Irina a dezvaluit ca cele mai dramatice triunghiuri relationale sunt cele tata-mama-copil, care pot fi sanatoase, dar si nevrotice. Fiecare dintre parinti vine in casnicie cu istoria sa personala. Asa ca, in cazul in care triunghiul tata-mama-copil este unul sanatos, adica parintii sunt fericiti si au ajuns la un prag de acceptare a propriei persoane si a celuilalt care le permite sa fie impacati cu trecutul lor, au “cupa sufletului” plina si pot darui mai departe (copilului). In caz contrar, atunci cand exista disfunctionalitati in viata de cuplu, cand relatia scartaie, copilul adus pe lume nu va reusi sa umple golul sufletesc, deci relatia parinti-copil nu va fi una normala.
Prima relatie initiatica a copilului e cea cu parintele de sex opus: baietii cu mamicile, fetitele cu taticii. Astfel, copiii invata mai intai ce se asteapta de la ei, apoi, schimband partenerul, mamicile cu fetitele si taticii cu baietii, copilul invata cum sa fie fata sau baiat.
Insa, toate relatiile copilului se reduc la relatia cu mama:
- daca mama e prea emotionala cu fiul ei, relatia se transforma intr-o “inchisoare” pentru baiat, iar in viata adulta copilul va avea dificultati in a-si gasi partenera patrivita, sa fie un tata bun, el ramanand permanent “casatorit” cu mamica lui. Asa apar si relatiile disfunctionale (probleme sexuale, inseala, nu e un tata bun, prezent, lasa totul in grija mamei).
- relatia puternica dintre mama si fiica, atunci cand mama nu e fericita si fetita devine punctul de maxim interes, se creeaza o realtie foarte solida femeie-femeie, ceea ce duce la un copil identificat in viata adulta cu femeia amazoana, esuand, de multe ori, ca parinte.
- exista si relatii de cuplu esuate, dar care isi pastreaza statutul de dragul copiilor, din nou, fara beneficii reale pentru niciunul din cei implicati, fie parinti sau copii.
- in caz de divort, copilul poate percepe despartirea parintilor sai ca o despartire de si din cauza lui, de aceea parintii vor evita sa se barfeasca reciproc in prezenta copilului, iar copilului i se va explica pe intelesul lui ca doi oameni se pot iubi si apoi desparti, insa ei vor ramane mereu parintii lui. Faptele parintilor divortati trebuie sa rezoneze cu vorbele si pricipiile expuse in fata copilului pentru ca nu-si pierde credibilitatea. Copilul va continua relatia cu parintele plecat din casa, iar cel rezident va evita sa-i saboteze relatia cu parintele lipsa. Astfel, vom evita si jonglarea copilului intre parinti, in functie de cel mai dispus sa-i indeplineasca dorintele. Parintii divortati vor cauta sa aibe si alte interese, intrucat relatia parinte unic-copil este una foarte intensa si trebuie sa mai existe si altceva in viata lor.
Pentru a fi parinte bun, pe langa nenumaratele carti pe care trebuie sa le citim, trebuie sa crestem noi, sa ne dezvoltam personal cat mai mult, ca cautam sa devenim mai echilibrati, impacati cu defectele noastre si trecutul nostru (sa ne acceptam parintii asa cum sunt, sa renuntam la “razboiul” din familie).
Mamica.ro si Irina Petrea
Irina a raspuns si la nelamurirea unei mamici legata de izolarea copiilor care se dovedesc recalcitranti, specificand ca atunci cand sunt frustrati si nu mai reactioneaza la nimic, izolarea copiilor se refera la scoaterea copilului din mediul care a generat situatia tensionata, ducerea lui intr-un loc lipsit de stimulii care l-au adus in acea stare si acordarea ragazului de a se linisti singur. Recomandarea este ca time-out-ul sau izolarea sa se faca proportional cu varsta copilului, cate 1 minut pentru fiecare an de viata, si numai dupa varsta de cel putin 2 ani (un copil de 3 ani va “beneficia” de 3 minute de time-out). Izolarea nu trebuie sa fie neaparat in camera sa, mai ales acolo unde nu exista mai multe camere sau incaperile casei sunt mici, izolarea poate insemna asezarea intr-un fotoliu, in aceeasi camera cu tine. Procesul trebuie facut gradat: mai intai copilul va fi intrerupt din activitatea pe care o desfasura si care a generat conflictul, apoi scoaterea lui pe tusa si mai apoi din teren, adica time-out-ul. Time-out-ul nu trebuie inteles ca o pedeapsa, ci ca o scoatere din context.
Irina a insistat sa constientizam ca un copil de 7 ani nu poate distinge ce e bine si ce e rau, ci el deosebeste lucrurile in functie de ceea ce ii este permis si ce ii este interzis sa faca de catre parinte.
Comentarii