Copilul meu nu imparte jucariile
Este destul de greu pentru un copil mai mic de 4 ani sa inteleaga ca trebuie sa imparta o jucarie cu fratele/ surioara, daramite la locul de joaca.
S-a intamplat zilele trecute sa vad doi baietei foarte incantati de o masa de biliard in miniatura. Copiii se jucau frumos, isi asteptau fiecare randul, asa ca au ramas nesupravegheati pentru cateva momente. Peste maxim 2 minute, strigate puternice, asemenea unei confruntari intre doi adversari feroce, ma readuc cu picioarele pe pamant: fiecare dintre ei urla ca tacul ii apartine. Mamica proprietarului mesei de biliard intervine si spune, asa cum era si evident, ca sunt 2 bete pe masa, cate unul pentru fiecare, insa ambii isi doreau tacul celuilalt, chiar daca acestea erau identice. Ba unul dintre ei chiar s-a razgandit: el le vrea pe amandoua!
Societatea este de parere ca cei mici trebuie sa invete sa imparta bucurosi jucariile cu fratii sau prietenii lor, in vreme ce unii dintre noi, mai “moderni” in metode educationale, afirma ca cel mic nu trebuie sa fie rugat sa imparta, ci dimpotriva, sa fie invatat despre valoarea proprietatii.
Copii se nasc cu un simt foarte puternic al dorintei. Chiar si un copil de aproape 2 ani iti va arata ca-si doreste toate jucariile de la raftul sau din catalogul de jucarii. Ei nu isi doresc la fel de mult ceea ce poseda deja, ci ceea ce nu au, cu exceptia situatiei in care un alt copil alege sa cerceteze una dintre jucariile deja uitate ale primului copil; in acest caz, acesta se va decide intr-o clipita ca isi doreste ceea ce a ales celalalt copil.
Dorinta este o forta imensa, pozitiva. Daca stam sa ne gandim, este motivul care a stat la baza dezvoltarii si achizitiilor personale de care ne bucuram astazi, atat in cazul copiilor, dar si al adultilor. Atunci cand dorinta, insa, nu tine cont de nevoile si doleantele celoralalti, se transforma intr-o forta negativa, distrugatoare. Sub aceasta forma, dorinta este raspunzatoare pentru toata opresiunea, violenta si crima care afecteaza umanitatea.
Mai mult decat atat, copiii “vin la pachet” si cu un puternic simt al proprietatii. Inca din bebelusie, tot ceea ce vad le apartine. In anii ce urmeaza, procesul prin care invata cui apartine fiecare obiect si ce anume inseamna “a apartine” va fi mereu un subiect fierbinte in agenda lor de lucru. De aceea, rugamintile noastre de a imparte totul creeaza confuzie, fiind greu de perceput, pentru ca sunt impotriva firii lor.
Nu putem si nici nu trebuie sa distrugem puternicele sentimente de dorinta si proprietate. Insa putem si trebuie sa-i ajutam sa-si canalizeze aceste forte primordiale intr-un sens pozitiv – sa le foloseasca pentru a-si stimula creativitatea si spiritul de actiune. Respectul pentru ceilalti alimenteaza si confera frumusete si bunatate dorintelor noastre.
Pentru a invata copiii despre respectarea celor din jur, poti incerca urmatoarele sfaturi:
- Daca isi doreste ceva ce apartine unei alte persoane, trebuie mai intai sa intrebe si sa ceara permisiunea. Cand copiii merg in vizita, ei nu trebuie sa dea buzna in camera de joaca a gazdei si sa-si aleaga jucarii, ci incurajati sa ceara (daca nu cumva li se ofera) o anumita jucarie. Cand ai musafiri, copiii tai vor sta linistiti si relaxati pentru ca ei stiu ca le vei apara posesiunile: “La noi in casa ne intrebam unul pe altul daca avem voie sa folosim o anumita jucarie sau nu“; vei fi surprinsa sa vezi ca propriul odor, in marinimia-i nemarginita, poate spune “Poti sa te joci cu ea cat vrei, nu trebuie sa ma mai intrebi.”
- Cand cineva ii cere permisiunea de a-i folosi lucrurile, copilul trebuie invatat sa spuna un simplu “da” sau “nu”, in functie de ceea ce doreste si el. Daca se hotaraste sa nu imparta, invata-l sa ofere intodeauna o explicatie, aratand respect celui care a primit raspunsul negativ: “Hai sa facem cu randul”, “Ai voie sa te joci cu jucaria asta, insa numai inaiuntru”, “Asta e favoritul meu, insa te poti juca cu oricare dintre jucariile de prin jur.“
- Regula de aur: Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face! E numai buna de inclus in vocabularul de baza al copilului si de scos din maneca atunci cand cineva intentioneaza sa-si doreasca exact aceeasi jucarie cu cea folosita de copilul tau. Aceasta tehnica se aplica si situatiilor in care aveti de a face cu jucarii noi, ale voastre sau ale altor copii.
Sunt niste reguli ambitioase, cateodata greu de respectat si aplicat chiar si pentru cei de varsta scolara. Insa si copiii vor sa rezolve intr-un fel disputele de genul acesta si pe masura ce cresc si se maturizeaza, vor intelege ca ele reprezinta o solutie care da rezultate bune.
Insa, copiii nostri invata cel mai bine din felul in care noi, parintii, ne comportam si comunicam. Daca ceea ce spunem coincide cu ceea ce facem, copilul isi va insusi acest model de abordare a situatiilor pe care le intampina in viata de zi cu zi.
Indiferent de strategia pe care o alegi pentru a-l invata pe cel mic cum sa imparta lucrurile, asigura-te ca aceasta se potriveste si anilor mai mari, de scoala si liceu sau pentru cand va fi adult. Trebuie sa gandim in perspectiva, pentru ca jucariile pe care le impart acum pun baza comportamentului si interactiunii pe care ei o vor dovedi ca adulti in societate.
Citeste mai mult despre impartirea jucariilor:
Cum il invat sa imparta jucariile (1-3 ani)?
8 sfaturi simple pentru a-ti ajuta copilul sa imparta jucariile
Comentarii