de Grigore Alexandrescu
Calitatile noastre cele mai laudate
Ne sînt ades în lume drept crime reprosate;
Aceasta se întîmpla de cîte ori prin ele
Oprim executarea intentiilor rele.
Iepurele odata
Fu tras la judecata
De un ogar. În tufe atuncea prezida
Copoiul, si sentinte fara apel el da.
Ogarul catre el asa se adresa
Si-n limba lui striga:
„O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc,
Te rog sa ma asculti: eu viu sa jeluiesc
De acest ticalos,
Ce sufletul mi-a scos.
Caci vrînd a-l întîlni, pe deal sau pe cîmpii,
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii;
S-apoi n-alearga drept,
Cu el sa poti da piept,
Ci merge tot cotis
Si sare curmezis;
C-un cuvînt, n-are pas, nici umblet crestinesc.
Dar ce sa mai vorbesc,
Cînd chiar maria-ta, d-o fi cum am aflat,
Ai fost adeseaori de dînsul înselat?“
„Destul — latra atunci copoiul cafeniu —
Pe el nici îl ascult, purtarile-i le stiu,
Orice pentru el crez, si iata-l osîndit
Sa fie jupuit.
Carnea va ramînea pentru judecator,
Iar labele vor fi pentru jeluitor.
Comentarii