Ecografia decide efectuarea amniocentezei
Cine recurge la amniocenteza?
Medicii care urmaresc sarcina mamicilor nu recurg la amniocenteza ca la o procedura de rutina ce trebuie aplicata tuturor pacientelor lor, deoarece procedura presupune un risc (chiar daca mic) de avort. Ei recurg la efectuarea unei amniocenteze atunci cand exista un risc mare de defecte de nastere genetice sau cromozomiale sau anumite malformatii.
Doctorii recomanda efectuarea unei amniocenteze in urmatoarele situatii:
a) varstei materne: riscul purtarii unui fat cu defecte congenitale cromozomiale creste odata cu varsta mamicii. In mod traditional, medicii au oferit femeilor care la data nasterii vor avea (peste) 35 ani, optiunea unei diagnosticari prenatale a defectelor cromozomiale. Cea mai des intalnita afectiune este sindromul Down, o combinatie de anormalitati fizice si mentale cauzate de un cromozom suplimentar.
Sindromul Down apare la 1 din 1250 de copii nascuti de femeile pana in 30 ani. Sansele cresc la 1 din 400 de copii nascuti de femei de pana la 35 ani, 1 din 100 la varsta de 40 ani si 1 din 30 la femeile care dau nastere in jurul varstei de 45 ani.
Femeile din zilele noastre cu o varsta de (peste) 35 ani aleg, in general, sa faca o examinare in trimestrul I sau II de sarcina pentru a obtine mai multe informatii, inainte de a se decide la efectuarea unei amniocenteze.
b) sarcina anterioara cu defecte de nastere: Daca o femeie are deja un copil (sau a avut o sarcina) diagnosticat cu afectiuni cromozomiale, un defect congenital sau orice alt defect de nastere ce a implicat creierul sau coloana vertebrala (defecte de tub neural), va fi supusa unei testari prenatale in timpul celei de-a doua sarcini
c) rezultate anormale la teste: testele efectuate pentru depistarea defectelor congenitale se pot face in primele doua trimestre de sarcina. Testul efectuat in primul trimestru presupune un test de sange si o ecografie pentru masurarea pliului nucal. Ecografia foloseste ultrasunete pentru a face o fotografie a fatului.
Testul efectuat in primul trimestru (dublu test) ajuta la determinarea riscului mamicii de a avea un copil cu sindromul Down sau trisomie 18 (o anormalitate cromozomiala grava). Testul efectuat in cel de-al doilea trimestru (triplu test) este un test de sange care ajuta la determinarea acelorasi defecte de nastere, inclusiv a celor de tub neural.
Daca unul din teste sugereaza un risc crescut de defecte congenitale, medicii recomanda de obicei o amniocenteza pentru determinarea (sau inlaturarea suspiciunilor) de defecte cromozomiale si de tub neural. Majoritatea copiilor cu rezultate anormale la aceste teste se dovedesc a fi perfect sanatosi
d) istoricul familial: medicii recomanda amniocenteza cuplurilor cu un istoric familial in care au existat cazuri de defecte de nastere, cum ar fi fibroza chistica sau sindromul Fragile X (sau Martin – Bell).
Cand se face amniocenteza?
Amniocenteza se efectueaza de obicei in cel de-al doilea trimestru de sarcina, in intervalul saptamanilor 15 – 20 de sarcina. Amniocenteza timpurie (efectuata in saptamanile 11 – 14 dupa ultimul ciclu menstrual) nu mai este recomandata deoarece presupune un mare risc de declansare a avortului sau a altor complicatii, evenimente ce prezinta un risc mai mic de aparitie daca amniocenteza se efectueaza in trimestrul al doilea.
Amniocenteza poate fi folosita si in trimestrul al treilea pentru detectarea infectiilor uterine si determina daca plamanii fatului sunt destul de dezvoltati pentru a suporta nasterea (in cazurile in care se recomanda o nastere prematura). Testul ajuta, de asemenea, la evaluarea anemiei in cazul fatului cu probleme de incompatibilitate Rh intre tipul de sange al mamei si cel al copilului. Aceste informatii vor ajuta medicul sa decida daca fatul are nevoie de transfuzii de sange la nastere.
Articole despre amniocenteza:
Amniocenteza (I) – Notiuni generale
Amniocenteza (III) – Cum se efectueaza amniocenteza?
Amniocenteza (IV) – Defectele congenitale
Comentarii