10 tehnici de prevenire si calmare a tantrum-ului

Tehnici de prevenire si calmare a tantrum-ului

Pe langa sfaturile pe care ti le-am oferit intr-un articol precedent despre cum putem face fata crizelor de tantrum ale copilului, astazi iti prezentam cateva tehnici (aplicabile mai ales celor putin mai marisori, care vorbesc bine si inteleg ceea ce li se cere si se asteapta de la ei) pentru a preveni aparitia acceselor de furie si, in cazul in care acestea apar, ce poti face pentru a calma copilul:

1. Invata sa faci fata furiei tale si a celorlalti. Cand parintii disciplineaza la manie sau formuland asteptari nepotrivite pentru varsta copilului, adesea gresesc in modul de a actiona in fata tantrum-ului. Un punct de start este tu insati. Cand suntem calmi, putem expune furia intr-un mod mai eficient: “Sunt foarte suparata pe tine ca ai imprastiat bolul cu cereale pe jos. Mai ca-mi vine sa-ti dau una! Insa nu o sa te lovesc, asa ca acum plec din bucatarie si ma intorc cand ma calmez.”
2. Distrage si directioneaza copilul. Cand un copil se poarta urat, un parinte calm poate reusi sa-i distraga atentia:“Uite un pahar cu apa calda. Hai sa-l ducem afara, unde poti sa-l imprastii peste tot!”
3. Disciplina se face prompt si scurt, la obiect. Una dintre tehnicile pe care le poti folosi este sa iei copilul din camera/ locul unde se petrece actiunea care declanseaza tantrum-ul si sa-l izolezi pentru 2-5 minute, timp suficient pentru ca cel mic sa se calmeze, fara a fi nevoie sa-i tii morala in vreun fel, pentru ca oricum ar fi prea ocupat cu urlatul ca sa te mai asculte si pe tine. Repausul te va ajuta si pe tine sa-ti controlezi emotiile. In cazuri severe, poti incerca sa tii copilul, strans, fara a-i permite sa se miste. Fii consecventa in aplicarea si comunicarea regulilor, mai ales in cazul copiilor mai mari, de varsta scolara. “Te pun in camera pana te calmezi si esti in stare sa vorbesti din nou.” sau “Te rog sa te duci in camera ta, acum, si sa stai acolo pana esti gata sa folosesti cuvinte pentru a exprima ce-ti doresti in loc sa scuipi pe cei din jurul tau!”
4. Incearca sa descoperi motivul care a declansat tantrum-ul. Ce isi doreste si nu are, nu poate avea? Motivele care duc la aparitia acceselor de furie sunt variate: pentru a atrage atentie, pentru a face pe cineva sa-i asculte, protesteaza ca s-a pus cineva in drumul lor, ca sa se elibereze dintr-o sarcina pe care nu vor sa o faca, pentru a castiga putere asupra celorlalti, din razbunare, de frica abandonului. Comunica-i copilului ca nu accepti un astfel de comportament, vorbindu-i calm: “Acum, ca am iesit din magazin si ne-am calmat amandoi, hai sa vorbim. Cred ca esti suparata pe mine pentru ca nu am fost de acord sa luam prajiturica cu ciocolata. Este normal sa fii furioasa pe mine, insa lovitul, tavalitul pe jos si urlatul la mine nu-ti merg. Toate astea mai mult ma conving sa nu-ti cumpar prajiturica nici in viitor.”
5. 

   Urla, exprimandu-si frustrarea

   Evita sa-l umilesti cand e furios (de fapt, evita sa-l umilesti in orice situatie). Copiilor trebuie sa li se permita sa-si exprime orice sentiment, fie ca sunt placute sau mai putin placute pentru noi. Nu trebuie pedepsiti sau criticati pentru ca au sentimente de furie. Cercetarile arata ca parintii care isi umilesc copiii pentru furia resimtita pot afecta negativ dorinta copilului de a-si elibera sufletul in alte situatii: “Pari destul de suparat acum. Si eu m-as simti la fel daca cineva mi-ar fi mazgalit desenul asa cum ti s-a intamplat tie.”

6. Invata copilul despre nivelul de intensitate al furiei. Folosind cuvinte diferite pentru a exprima intensitatea sentimentelor manioase (iritat, enervat, frustrant, furios, sacait), chiar si copiii de 2 ani si jumatate pot intelege ca mania este un sentiment complex : “M-am enervat cand m-am dat peste cap sa aveti masa calda la cina si voi toti ati intarziat”, “Omul ala era asa de nervos – cred ca-i venea sa urle de manie cand si-a vazut peretii restaurantului vopsiti cu graffiti.”
7. Stabileste limite clare si asteptari pe masura varstei copilului, abilitatilor si temperamentului sau. Ca parinti, ne vom infuria mereu daca ne asteptam ca piciul de 1 an sa faca la olita, cel de 2 ani sa vorbeasca in fraze precum un copil numai bun de dat la scoala, timidul nostru de 8 ani sa dea spectacole de magie la petrecerile prietenilor din cartier: “Desi e perfect normal sa fii suparat si furios, e total nelalocul lui sa-i lovesti pe ceilalti!”, ” Ma astept sa ne ajuti la munca in casa si sa-ti indeplinesti sarcinile care ti-au fost incredintate. Nu mai esti copil mic sa musti, sa scuipi si sa lovesti. Vreau sa fii sincer si sa arati compasiune celorlalti, sa inveti bine la scoala, sa-mi spui intotdeauna ceea ce ai nevoie si sa- tratezi pe cei din jurul tau asa cum ti-ai dori sa fii tratat.”
8. Observa, lauda si rasplateste comportamentul bun. Sa-l inveti sa faca lucruri bune este mai usor, mai bine si mai eficient decat sa-l tot pedepsesti de cate ori greseste. Copiii care-si primesc portia de atentie doar atunci cand fac prostii tind sa repede comportamentul pentru ca au invatat ca asta e cel mai bun mod de a-ti atrage atentia, mai ales daca esti un parinte mai autoritar: “Multumesc, Radu, ca ai venit sa ma anunti ca vrei sa mergi la alt loc de joaca inainte sa dispari de langa mine!”
9. 

   Comunicati!

   Mentine o comunicare deschisa cu copilul tau. Reaminteste-i de fiecare data regulile casei si explica-i motivele regulilor in cuvinte pe care copilul le poate intelege. Asculta ce are de spus si copilul cu privire la aceste reguli: “Se pare ca ai ceva de protestat la regula de a nu aduce la locul de joaca mai mult de 4 masinute, dar stii ca mai mult de 2 masinute nu poti tine in manute si prea multe jucarii afara mai mult ne incurca: pentru prietenii tai din parc sunt insuficiente, iar noua ne va fi greu sa le tot tinem socoteala in timpul orelor de joaca”

10. Invata-l despre intelegere si empatie atragandu-i atentia asupra efectelor actiunilor lui asupra celorlalti.Indeamna copilul sa vada situatia si din punctul de vedere al celuilalt. Majoritatea copiilor vor avea remuscari cand fac ceva ce raneste alte persoane. Disciplina autoritara ii ajuta sa-si dezvolte un simt interior al binelui si raului, iar putina vina nu strica, mai ales pe termen lung: “Hai sa vedem ce s-a intamplat. Mai intai ea ti-a dat peste manute si ti-a zis NU, apoi tu i-ai luat papusa. Ea te-a lovit si tu ai facut la fel”…

Cum reusesti sa faci fata crizelor copilului tau? Coopereaza sau doar tipa pana primeste ceea ce-si doreste?