fetita certata de profesoara 132x200 Regula de aur a pedepsei

Boacana este caracteristica varstei?

 

… sau Cum sa nu cadem in capcana pedepselor.

Exista voci ale parenting-ului modern care spun ca pedepsirea copiilor este interzisa. Tot acestia sustin ca purtarile frumoase pot fi inoculate copiilor fara apelarea la pedeapsa. Totusi, trebuie sa lamurim ca este vorba de pedeapsa corporala.

Interzicerea pedepselor corporale si a loviturilor este un lucru de bun simt. Singura exceptie ar putea fi copilul sub 3 ani care face greseli grave in mod repetat si nu intelege mare lucru din cerintele verbale solicitate de parinti (insa si aici se pot gasi metode mai eficiente de sanctionare a copiilor; cititi detalii despre ce tipuri de pedepse ar fi potrivite spre aplicare). Chiar daca ne place sau nu, intotdeauna vom forma caracterul copilului prin exemplul nostru, iar atunci cand ne lovim copilul pentru ca a facut ceva ce nu agream , micutul/ (a) invata doua lucruri: sa-si ia masuri de precautie sa nu mai fie prins/ (a) gresind, si ca atunci cand cineva mai mic decat el/ ea face ceva ce ii displace, acela trebuie lovit.

Atunci cand copilul are (si simte) o relatie plina de iubire cu parintii sai, o privire demoralizatoare sau un comentariu ca “Ceea ce ai facut ma intristeaza foarte tare si nu vreau sa mai simt vreodata asa ceva despre comportamentul tau” constituie o pedeapsa in sine. Ignorarea copilului pentru o vreme, deoarece “Acum sunt prea suparata ca sa mai vorbesc cu tine” sau parasirea camerei in care se afla cel mic, ii transmite un mesaj de dezaprobare a purtarii sale, ceea ce e o pedeapsa in sine.

Cand trebuie copiii mustruluiti sau retrasi de la activitatea pe care o faceau? Cand este recomandat sa treci cu vederea micile “iesiri din decor” sau infractiuni minore?

Regula de aur ar trebui sa fie aceasta: cand copilul face ceva specific varstei la care se afla, nu este nevoie de pedeapsa. In caz contrar, daca cel mic face ceva necaracteristic varstei sale, atunci ar trebui pedepsit in unul din modurile descrise mai sus.

Cand un baietel de 6 anisori i se adreseaza musafirului vostru cu “nenea cu nasul mare”, voi, parintii, aveti tendinta sa va suparati, insa este perfect normal varstei la care se afla copilul sa se foloseasca de caracteristicile observate pentru a defini ceea ce vrea sa spuna, fara nicio intentie de a insulta (in cazul de fata, persoana venita in vizita). Este bine sa-i explici ca nu vorbim niciodata despre calitatile fizice ale unei persoane in fata acesteia, insa pedepsirea copilului nu este necesara.

Intreaba-te: “Va face la fel ca acum cand va avea 18 ani?“. Daca raspunsul este nu, atunci simte-te libera sa tratezi situatia intr-o maniera pozitiva, explicandu-i unde greseste si cum isi poate imbunatati comportamentul.