La nastere, partea din creier care controleaza impulsurile (lobul frontal localizat chiar in spatele fruntii) este imatura, dezvoltarea creierului fiind deosebit de intensa pana ce copilul implineste varsta de 2 ani.
Sub varsta de 1 an, nu exista metoda de disciplinare a comportamentului intrucat nici micutul nu e inclinat sa faca prostioare, ci doar stangacii care se fac din neputinta fiziologica si nu rea-vointa.
La 1 an copilul e curios, plin de energie si foarte mobil. Preocuparea lui de baza este explorarea mediului inconjurator. Incepe sa inteleaga ce vorbesti, insa nu realizeaza ca ”nu”-urile spuse ieri se aplica si actiunilor de astazi. Nu stie inca cum functioneaza lucrurile – ca daca loveste o vaza, aceasta se sparge. Vrea ceva si vrea acum! N-are timp sa astepte, iar astetarea il dispera!
Ce sa faci?
- Sa ai asteptari rezonabile: arata-i ce trebuie sa faca, dar nu insista prea mult. Ajuta mai mult tonul vocii si expresiile faciale. Fii ferma, dar pozitiva, si nu exagera.
- Concentreaza-te pe siguranta: monteaza dispozitive de siguranta pentru orice obiect potential periculos din casa, inlatura din calea copilului orice obiect care se poate sparge, rupe. Daca ajunge sa puna mana pe un obiect interzis, spune-i “NU”, ia-l usor din mana, explicandu-i ca o faci pentru siguranta lui, apoi distrage-i atentia. Este vina ta si nu a copilului daca cel mic apuca ceva sau intra undeva unde nu are voie!
- Confictele se medieaza prin consolare si distragerea atentiei. Copilului de 1 an si jumatate care nu vrea sa stea in scaunul de masina, da din maini si din picioare, deranjand soferul, ii vei explica pe un ton calm de este necesar sa stea in scaun si ca nu se discuta asupra acestui aspect. Pune-l in scaun din nou si incearca sa-i distragi atentia. Pana la urma, masina nu porneste daca nu ne asezam in scaun si nu punem centura: mami si tati sunt in scaun si au si centura!
Este foarte important sa nu lovim sau sa palmuim copiii de orice varsta, mai ales ca cei sub 2 ani nu pot face legatura intre comportamentul lor si pedeapsa fizica, vor simti doar durerea loviturii. “Bataia rupta din rai” este considerata una din cele mai controversate metode de disciplinare a copiilor. Iata si de ce specialistii o descurajeaza:
- bataia invata copilul ca e bine sa lovesti atunci cand esti furios
- poate rani fizic copilul
- in loc sa-i invete cum sa-si schimbe comportamentul, le induce teama de parinti si ii face sa se fereasca a se lasa prinsi de acestia
- in cazul copiilor care cauta atentia celor din jur prin orice mijloace (“se dau in stamba”), bataia poate avea efect contrar, “recompensandu-i” – atentia negatia e mai mult decat nimic!
Si nu uita ca cei mici invata cel mai bine prin observarea adultilor, mai ales a parintilor. Asigura-te ca voi, parintii, le oferiti un comportament-model. Vei face o impresie mai puternica daca iti aranjezi lucrurile in ordine, la locul lor, decat sa tipi la cel mici sa-si adune jucariile de pe jos.
Voi cu ce nazbatii va confruntati?
Citeste si despre:
Disciplinarea copilului la varsta de 2 ani
Disciplinarea copilului la varsta de 3 ani
Disciplinarea copilului la varsta de 4 ani
Disciplinarea copilului la varsta de 5 ani
Disciplinarea copilului la varsta de 6-7 ani
Comentarii